Când a fost conceput "Proiectul European", scopul acestuia era să creeze o Germanie europeană, ca o alternativă la cealaltă posibilitate, o Europă germană, comentează Irwin Stelzeris, directorul centrului pentru studiul politicilor economice la Hudson Institute, în Wall Street Journal. Sursa: REUTERS

Pentru o perioadă, proiectul părea să aibă succes, în special când a fost creată moneda unică europeană, cel mai important pas în direcţia înlocuirii statelor naţionale cu Uniunea Europeană, sau cel puţin cu zona euro.

Apoi a venit criza financiară în ţările de la periferia UE şi Germania a devenit principala sursă de fonduri pentru prevenirea sau amânarea restructurării datoriilor Greciei, Irlandei, Portugaliei şi posibil şi Spaniei şi Italiei, nemaivorbind de Belgia, o naţiune care pare incapabilă să formeze singură un guvern.

Acum, statele mebre ale zonei euro, şi de fapt întreaga UE, se confruntă cu posibilitatea ca eforturile lor de a include Germania într-o Europă unită sunt pe cale să eşueze şi este pe cale să apară o Europă care dansează pe ritmurile Germaniei, o Europă germană. Însă nu înainte ca unele naţiuni să lupte pentru ce a mai rămas din independenţa lor.

După ezitări considerabile, cancelarul german Angela Merkel, împreună cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care îi proteja interesele, au prezentat termenii capitulării la un summit de săptămâna trecută.

Condiția pentru ajutor

Germania va ajuta naţiunile slăbite din cauza dificultăţilor financiare dacă ele vor deveni mai germane.

În schimbul banilor, ele vor trebui să adopte vârsta de pensionare a nemţilor, să renunţe la indexarea salariilor cu rata inflaţiei, să copieze politicile germane de creştere a competitivităţii pe pieţele externe, să armonizeze impozitele în zona euro, dacă nu chiar în întreaga UE, şi să stabilea