Unul dintre fanii lui Ceauşescu, Gheorghe Ungureanu, a înfiinţat partidul comuniştilor care nu au fost membri ai PCR. Locuinţa sa, un apartament de bloc, situat lângă Mănăstirea Curtea de Argeş, serveşte drept sediu al formaţiunii.
Dacă urci pe Bulevardul Basarabilor spre Mănăstirea Curtea de Argeş, n-ai cum să nu remarci steagul roşu cu secera şi ciocanul ce flutură la ultimul etaj al blocului E2. Altădată ai fi zărit, alături, şi o pancartă ce te-ar fi elucidat în caz că te-ar fi măcinat curiozitatea: „Partidul Comuniştilor Nepecerişti. Comitetul Naţional".
Citiţi şi:
A fugit de comunişti cu barca
„Pancarta nu mai e. A luat-o vântul şi n-am reuşit încă s-o pun la loc. O ţin, deocamdată, în camera cea mare!", se scuză tovarăşul (aşa cum ţine să i se spună) Gheorghe Ungureanu, preşedintele partidului cu doar opt membri cotizanţi. Pe fostul profesor de română, în vârstă de 69 de ani, îl chinuieşte de ceva timp o afecţiune pulmonară ce îi macină energia pe care şi-o dedică „construirii socialismului". Are locuinţa în renovare, iar sufrageria, sediul din Curtea de Argeş al partidului, s-a transformat într-un fel de depozit în care stau laolaltă documente, pancarte, cărţi, haine şi medicamente.
Deşi se declară comunist înflăcărat, Gheorghe Ungureanu n-a fost membru al Partidului Comunist Român şi se consideră o victimă a regimului represiv PCR-ist. A stat la beci de multe ori şi a fost condamnat în 1975 pentru criticile aduse PCR-ului, ceea ce l-a transformat în deţinut politic.
Se declară adversarul numărul unu al PCR-iştilor, dar spune că i-a idolatrizat pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, pe care-i consideră singurii comunişti adevaraţi din PCR. „Ceilalţi au fost, toţi, nişte lepădături", explică tovarăşul Ungureanu, din apartamentul său cu cinci camere, confiscat de stat în 1988 şi cumpărat, tot de la stat, prin 1992, a
