Care dintre naţiunile sud-est europene va urma, prima, exemplul Tunisiei şi Egiptului? – se întreabă Karl-Peter Schwarz pe prima pagină a ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Orice discuţie despre admiterea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen sau despre candidatura europeană a Croaţiei sau despre tensiunile din Albania se canalizează, la un moment dat, spre acelaşi subiect: corupţia a devenit cuvântul-cheie, fie că vorbim despre modernizarea economiei, despre instituirea statului de drept sau apropierea de Uniunea Europeană. Karl-Peter Schwarz scrie, într-un editorial publicat pe prima pagină a cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung, despre societăţile sud-est europene în contextul recentelor evoluţii din Africa de Nord. Societatea civilă “se năruie, disidenţii şi intelectualii s-au retras departe de scena politică, iar prăpastia dintre partide şi cetăţenii suferind de pe urma corupţiei, abuzurilor de putere şi a nesiguranţei legislative se adânceşte. Doar răbdarea cetăţenilor”, crede, în finalul articolului publicat în ziarul german, Karl Peter Schwarz, “este cea care decide cât mai durează până când prima naţiune sud-est europeană o va lua pe calea tunisiană”. “Există cazuri de corupţie şi la Palermo şi la Köln şi la Salonic. Dar în statele cu justiţie solidă, acestea sunt cazuri individuale într-o mare de norme unanim acceptate şi respectate. Politicianul, judecătorul, funcţionarul sau managerul sunt strict controlaţi, într-o societate în care domneşte legea. În lumea post-comunistă, lucrurile stau altfel. Nu doar că numărul cazurilor individuale este mult mai mare, ci avem de-a face, de fapt, cu un fenomen cu rădăcini într-un comunism în care nu a existat egalitate în faţalegii. Domnia clasei conducătoare a fost absolută, pe toate palierele. Cu cât mai aproape erai de centrul puterii, cu atât mai accentuate erau privilegiile tale. Poziţ