Foto: Cristian Marcu În legătură cu marile desanturi ale procuraturii de pe Siret şi din alte locuri din ţară, două opinii au străbătut fulgerător şi ferm spaţiul public românesc.
Prima: avem de-a face cu un act legitim de apărare a statului de drept în faţa unor acte de banditism organizat. A doua: avem de-a face cu o campanie de imagine pusă la cale de regimul Băsescu pentru a convinge Occidentul de hotărârea noastră în a apăra, cum se cuvine, graniţa de Est a Uniunii (Europene, nu Social Liberale!). Nenorocirea este că, lăsând la o parte sosul retoric de rigoare, ambele opinii sunt corecte.
Altfel spus, reţele monitorizate şi ştiute de contrabandă, mari şi serioase, sunt transformate în dosare penale exact la momentul oportun. Adică după campaniile electorale şi când sunt considerate utile (dosarele) pentru diferite motive. Noi nu facem ordine în sisteme în mod constant şi firesc, ci în funcţie de calendarul internaţional al regimului. Vine momentul Schengen? Apare operaţiunea de rigoare. Practic, statul băsescian aduce ofrande, sacrificii rituale pe altarul aderării României, ici şi colo.
Ca un om cu o anumită experienţă pe arena relaţiilor externe vă pot spune că nimeni nu se lasă păcălit de aşa ceva. Toată lumea observă, cu un zâmbet trist, asemenea potemkiade de ultim moment. Obsesiva noastră Europă îşi doreşte sisteme funcţionale permanent, nu care alegorice purtate prin spaţiile publice în mod ostentativ. Arestările de acum seamănă cu un autodenunţ al autorităţilor care confirmă opiniile franceze, germane, olandeze etc. în legătură cu vulnerabilităţile frontierei româneşti.
Pe de altă parte, în acest moment, implicarea lui Traian Băsescu în operaţiune e atât de deschisă încât mă scuteşte şi de aluzii, dar şi de bănuiala că aş avea o obsesie în a-l lega de tot ce mişcă în ţara asta. Şeful statului a zis: fiţi atenţi la luna febru