CORESPONDENŢĂ DE LA CAIRO
La vreo 30 km în deşertul de lângă Cairo, egiptenii bogaţi îşi construiesc un nou oraş: peste 20.000 de vile, în majoritate goale sau locuite câteva zile pe săptămână, vor fi în câţiva ani un paradis departe de mizeria şi haosul din capitală. Aici, revoluţia anti-Mubarak nu interesează pe mulţi.
Cairo pare un oraş rupt în două, şi la propriu, şi la figurat. Departe de Nil, de înghesuiala, sărăcia şi jegul din cea mai mare parte a capitalei, se înalţă un nou Cairo în plin deşert: un mic orăşel rezidenţial, cu vile de cel mult trei etaje, ordonate grijuliu pe străduţele cu palmieri, pline deocamdată de nisipul venit din deşert. Cele mai multe sunt neterminate sau nelocuite.
Pentru egiptenii bogaţi, New Cairo e un loc unde vin să se odihnească în weekend sau pur şi simplu e o formă de a-şi investi banii. Nu prea ai ce face deocamdată aici, deşi există câteva malluri, restaurante şi cafenele: e un paradis în construcţie, de aceea bogaţii preferă să locuiască încă în centrul capitalei Cairo şi să mai aştepte câţiva ani până se vor muta cu totul în New Cairo. Acolo au toate utilităţile şi serviciile la îndemână. Spre deosebire de zecile de mii de egipteni care protestează pentru a 15-a zi în piaţa Tahrir, în New Cairo revoluţia e privită distant sau în cel mai bun caz judecată la rece: foarte puţini vor să vorbească despre schimbarea regimului.
„Nu le pasă, pentru că bogaţii nu au de ce să se plângă", râde ghidul nostru, Nasr. Într-o cafenea de la marginea autostrăzii care leagă New Cairo de capitală, oamenii privesc relaxaţi la televizor revoluţia din piaţa Tahrir, iar după 30 de minute de proteste schimbă canalul pe un MTV cu muzică pop egipteană.
Vile de jumătate de milion de dolari
„Mubarak e bun!", ne zice un bărbat care lucrează în New Cairo, privind demonstrativ spre lanurile de vile care flanchează
