„Se vrea cu adevărat stoparea jafului practicat de vameşi? Să vină la Agigea!", îmi spunea unul dintre interlocutorii mei într-o discuţie referitoare la valul de descinderi din vămile din vestul ţării. Individul, implicat în fenomen, îşi arăta scepticismul faţă de dorinţa de a se face curat în punctele de frontieră, dar, înainte de toate, semnala importanţa strategică a Vămii Constanţa Sud Agigea.

Timp de douăzeci de ani, nimeni nu a îndrăznit să se atingă de vameşii care, de la o zi la alta, deveneau moguli locali. Tot pe parcursul a două decenii, guvernele României au fost plătite ca să tacă. Şi au amuţit. Însă, starea de „Somnoroase Păsărele" a guvernanţilor şi a procurorilor a fost preluată şi de angajaţii din vamă. Convinşi că nu vor fi apostrofaţi niciodată, au aţipit şi, având ochii închişi, au „omis" să controleze încărcăturile tirurilor, ale cisternelor... Fie că a fost vorba despre guvernarea Văcăroiu, Ciorbea sau Năstase...cu toţii au tolerat status-quo-ul moştenit „de la alţii". Cum germanii şi francezii au explicitat că nu pot lăsa graniţele europene pe mâna unui vameş român plătit cu câteva mii de lei din bugetul statului, aderarea în spaţiul Schengen a devenit un vis tot mai îndepărtat. Un vis la care preşedintele Traian Băsescu nu a renunţat încă. Drept dovadă, acţiunile în forţă de la punctele de frontieră din ultimele zile. Sigur că nu este îndeajuns. Sigur că ne dorim cu toţii arestări şi condamnări (dacă e cazul). Sigur că „jocul de- a reţinerea" şi transportul cu elicopterul nu e de ajuns. Dar este un urlet în toiul nopţii liniştite aşternute de 20 de ani în vămile româneşti. Se strigă hoţii!... şi asta îi afectează pe bugetarii din vamă. Angajaţi ai statului român, cetăţeni respectaţi, exhibiţionişti care şi-au etalat vilele şi au devenit, peste noapte, parte integrantă a „lumii bune". „Am să cred în lupta împotriva corupţiei atunci c