Intr-o carte publicata in Argentina, in 2008, sub titlul "Guardia de Hiero, Creenza de Acero" (Garda de fier, credinta de otel), Onofrey Caranica (1920-2010) incearca sa explice si sa justifice ideologia si actiunile fascistilor romani din Garda de Fier.
Din moment ce in Argentina a existat, de asemenea, o Garda de Fier, in sprijinul dictatorului Juan Peron (1895-1974), care a condus tara sub o forma totalitara sindicala, aproape socialista, prin confuzie, cartea a intalnit un success impresionant in aceasta tara.
Cu toate acestea, singurele referinte la Garda de Fier argentiniana sunt legate de misiunile colonelului Juan Peron, in 1937 si 1938, in calitatea de observator militar oficial, in Germania, Italia, Romania, Spania, Ungaria si Serbia, unde s-a convins de invaliditatea tezelor socialismului national si fascismului. Peron a adoptat unele din metodele de guvernare observate acolo.
Cartea lui Caranica, cu un ton antisemit extrem de acid, vorbeste, in al doilea capitol, de eforturile comunitatii evreilor din Rusia, oponenti ai miscarii sioniste, de a stabili un stat evreiesc, o republica sovietica, in Moldova, intre 1920 si 1930.
Din punct de vedere istoric, acele fapte se pot verifica din mai multe surse. In mijlocul secolului XIX, dupa ce Polonia a acaparat o buna parte din teritoriul Ucrainei, latifundiarii polonezi au adus din Germania si Austria vreo 200.000 de evrei, pe care i-au folosit ca functionari, vechili si administratori, insarcinati cu realizarea celor mai mari profituri posibile, in agricultura.
Aceasta a dus la exploatarea fara mila a ucrainenilor, care au organizat, in repetate randuri, pogromuri salbatice.
Autorul spune ca la baza pogromurilor nu era antisemitismul, ci lupta de clasa, fapt confirmat de Stalin, in 1933, cu ocazia trasarii sarcinilor agriculturii, la inceput
