Costul creditelor „Prima Casa" a rămas aproape nemodificat faţă de acum doi ani, cu toate că riscurile asumate de bănci s-au diminuat considerabil între timp. Având siguranţa unor garanţii din partea statului român, băncile autohtone acordă împrumuturi la costuri la care în Occident se oferă credite de consum pentru televizoare şi aspiratoare.

Creditele „Prima Casă" în euro pot avea un cost total de maximum 4 puncte procen-tua-le peste Euribor. Acest plafon a fost stabilit la mijlocul anului 2009, fiind în vigoare şi astăzi. Încă de la început, ofertele băncilor s-au aliniat la limita maximă a costurilor permise de lege. Din păcate însă, situaţia nu s-a schimbat nici în 2011, când băncile continuă să ofere credite în cadrul acestui program la fel de scumpe ca în 2009, cu toate că riscurile asumate sunt mult mai mici.

Riscul de ţară a scăzut

Cum toate împrumuturile acordate beneficiază de garanţia statului, riscul pentru bănci este acelaşi cu a imprumuta direct statul. Dar riscul de ţară s-a redus considerabil între timp. La mijlocul lunii ianuarie 2011, cotaţia CDS pentru România era de numai 1,85%, faţă de 3,70% în iunie 2009. Prin urmare, a avut loc o scădere de aproape două puncte procentuale. Acest lucru s-a reflectat în cazul creditelor imobiliare standard, printr-o reducere similară a marjei de dobândă. Dacă în 2009 creditele în euro aveau, în medie, o marjă de 8 puncte procentuale peste Euribor, acum marja s-a comprimat la 5-6 puncte procentuale.

Subvenţii pentru bănci

În cazul creditelor „Prima Casă" nu s-a întâmplat însă nimic. Mai mult, costurile acestor credite s-au apropiat mult de cele ale creditelor obişnuite. Indirect, acest program a devenit unul de subvenţionare a sectorului bancar, care beneficiază de venituri sigure pe seama -statului. Din acest motiv, poate că ar fi timpul ca statul să impună un nou prag maxim pentru