Din senin Guvernul şi instituţiile sale şi-au dat seama că se dă şpagă la Vamă. Acţiunea, indiferent de motivul ei real, este foarte bună atât timp cât cei care au fost reţinuţi vor fi găsiţi vinovaţi, deci nu se va dovedi că au fost reţinuţi pe nedrept, şi atât timp cât vor şi plăti pentru asta, conform legii.

Oricât de plăcută ochiului sau urechii ar fi însă această acţiune generală de combatere a fraudei la vămi, exerciţiul Guvernului este insignifiant în comparaţie cu ceea ce înseamnă piaţa neagră din România, în comparaţie cu acel sfert din economie de la care statul nu încasează nimic. În comparaţie cu cele 30 de miliarde de euro din care statul nu vede niciun ban, pierderea de un miliard de euro din contrabanda cu ţigări pare o glumă. Dacă vorbim, totuşi, despre contrabanda cu ţigări, nu ar trebui să vorbim atât de mult despre cea făcută cu bicicleta, ci despre cea cu TIR-ul. Adică nu despre transportul a 200 de baxuri de ţigări pe zi, cel mult, ci despre camioanele-fantomă care duc câte 1.200 de baxuri pe tură. În timp ce sunt arestaţi cei care permit contrabanda cu bicicleta, în vămi camioanele nu mai sunt scanate pentru că "aşa e practica europeană", unde cel mult 3% dintre ele sunt scanate, în urma unei analize de risc. Franţa însă, de exemplu, nu are graniţe nici cu Serbia, nici cu Ucraina şi nici cu Republica Moldova.

În acelaşi timp în care se desfăşoară marea luptă cu bicicliştii contrabandişti, un deputat PDL, domnul Brânză, a avut o idee prin care statul să piardă cash. El a propus ca din duty-free să poţi lua nu două, ci 40 de pachete pe cap de persoană, pe zi, deşi duty-free-urile sunt o sursă majoră de contrabandă. Propunerea lui este acum pe masa comisiei de buget-finanţe din Camera Deputaţilor, care este cameră decizională.

E adevărat, este bine că se face, totuşi, ceva. Dar cu restul evaziunii cum rămâne? Cu miile de tone d