- Editorial - nr. 718 / 9 Februarie, 2011 "Zapada cea neagra palea//...Toata moartea se lasa deasupra-i/ Dar, cand credeai ca acum-acum o sa cada/ Cand noi jeleam/ Sfarsitul citadelei sale,/ El ne zambea,/ Ne zambea Stalingradul." (Pablo Neruda, "Al treilea cantec de dragoste pentru Stalingrad»). S-au implinit, iata, 68 de ani de la batalia de la Stalingrad (19 noiembrie 1942 - 3 februarie 1943), una dintre cele mai teribile inclestari din istoria omului modern, fara minima (auto)protectie a populatiei civile, incluzand campania de bombardamente a orasului din sudul Rusiei (redenumit Volgograd), atacul terestru, luptele de strada si contraofensiva sovietica, batalie in care Armata Romana si-a dat obolul de eroism, jertfa si sange. Fortele Axei au pierdut atunci aproximativ un sfert din efectivul total de pe Frontul de Rasarit. Au pierit peste trei milioane de soldati si civili! Asta este razboiul! "Niciun razboi nu e sfant. Sfanta e doar pacea" _ spunea Papa Ioan Paul al II-lea. A fost un carnagiu care a inversat sansele in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, prin amploarea fortelor participante, spatiul geografic intins, dar mai ales din cauza gerului si a viscolului puternice, temperatura fiind aproape tot timpul cuprinsa intre -25°C si -40°C. Frigul a pus stapanire pe viata a sute si mii de militari, care, in lipsa tinutei de iarna, a hranei si a conditiilor de adapostire, au inghetat in pozitiile de lupta, la Cotul Donului, la Stalingrad, ori in satele sarace din Stepa Calmuca, locuite de cazaci, tatari si rusi. Aliata cu Germania, tara noastra a participat, atunci, la Stalingrad, cu Armata 3 (comandant: generalul Petre Dumitrescu), cu un efectiv de 143.296 de militari; Armata 4 (comandant: generalul Constantin Constantinescu Klaps), cu un efectiv de 75.125 de militari; Gruparea Aeriana de lupta, subordonata Flotei 4 Aeriene germane, cu un efectiv de 34.448 de o