Emisiunile cu public au dichisul lor. Se inseala amarnic cel care crede ca "aplaudacii' asezati cuminti in gradene sunt doar oameni obositi, eventual saraci, lipsiti de idei sau demnitate. Dimpotriva, fara un decupaj al strazii prezent nemijlocit in fata oamenilor politici, dezbaterile TV aluneca intr-o sterilitate si cacofonie bine-cunoscute. Hotararea lui Radu Moraru de-a organiza un alt format al emisiunii Nasul (pe Zece TV) are un talc: peroratiile invitatilor trebuie confruntate cu emotia vie a salii. Populism? Poate. Nevoia de rating? Era si firesc. Nu exista vreo entitate fizica ori spirituala care sa dispretuiascaa prioriaudienta: chiar si preotii vor credinciosi atenti la predica; sportivii isi doresc sali pline cu suporteri; marile companii viseaza la un numar crescand de fani sau aderenti.

Recent, am facut si eu experienta neasteptata a unei emisiuni cu public. Am fost invitat de Radu Moraru in postura de comentator al fenomenului politic alaturi de reprezentantii a trei partide: Diana Tusa de la PNL, Ecaterina Andronescu de la PSD si Gelu Visan de la PDL.

Am asistat la schimbul curent de opinii intre aparatorii Uniunii Social-Liberale (Tusa & Andronescu) si omul puterii (Visan). Rand pe rand, au cazut in gol toate argumentele etico-doctrinare impotriva straniei strutocamile doctrinare. Nu mai misca sufleteste pe nimeni sa spui (asa cum am facut-o si eu) ca un mare istoric precum Gh. Bratianu s-ar intoarce in mormant la vederea concubinajului dintre conservatori, socialisti & liberali. Nu fara tristete, am constatat apoi ca anticomunismul are un efect electoral nul. Mazare poate purta orice camasa - maoista, cheguevarist sau fidel-castrista -, cata vreme subventia la caldura e subiectul zilei. Moartea lui Vasile Paraschiv nu intereseaza fosta clasa muncitoare. Poate tocmai de aceea, executivul si legislativul nu se grabesc sa promoveze proi