Avem nevoie în acest an, ca de aer, de o creştere economică plus. Până unde ar putea urca PIB-ul României? Prognoza oficială indică un procent şi jumătate. Rămâne de văzut dacă va fi sau nu atinsă această ţintă modestă.
O ţintă de creştere plus, în 2010, s-a dovedit de neatins. Deşi producţia industrială a crescut cu peste 5 la sută, iar serviciile de piaţă prestate către populaţie cu 13,7 la sută. Unde ne-am poticnit? După ce s-a prăbuşit piaţa imobiliară, lovind puternic în sectorul construcţiilor, a scăzut consumul în toate sectoarele în care ne-am bazat, din 2004 până în 2008, pe bani împrumutaţi din bănci: automobile şi bunuri de folosinţă îndelungată. Apoi a scăzut consumul în general. Şi au scăzut investiţiile.
Aşa că acum, în 2011, nu avem de ce să râvnim la o creştere mai mare de plus 1,5 la sută, fiindcă n-o vom avea. Deşi ştim exact că plus 1,5 la sută e puţin. Numai că, după ce se va trage linie la sfârşitul anului şi vom înregistra o creştere de 1,5 la sută, vom spune mulţumesc şi pentru atât.
Un PIB mai mare cu 1,5 la sută, ca să-l obţinem în 2011, va fi fără îndoială o sursă de mari probleme. Mai ales că anul 2011 urmează după doi ani ce s-au încheiat cu creştere negativă. De unde plecăm? De la suferinţele creşterii minus, desigur.
Suferinţele cele mai mari le-au îndurat salariaţii plătiţi din bugetul de stat. Totodată, s-a ajuns la cronicizarea unei boli grave: pentru că economia a produs bani puţini,
s-au restrâns fără încetare cheltuielile pentru spitale, pentru şcoli, pentru ordinea publică. Plus cele pentru investiţii în infrastructură.
Bugetul se construieşte pe trei piloni: PIB, inflaţie şi curs de schimb. Cu un PIB mai mic în 2009 şi în 2010, am ajuns inevitabil la o reducere a încasărilor bugetare din impozitele pe profit. Aşa că degeaba a crescut taxa pe valoarea adăugată. Diferenţa ar putea fi acoperită, în
