- În plină “eră a iInternetului”, aţi simţit nevoia înfiinţării unui site pentru a promova literatura în mediul virtual. Când credeţi că vom putea găsi online noutăţi despre actualii “Prozatori de Bucureşti”?
- Cât de curând. Nu construirea site-ului a fost problema, ci fondurile pentru construirea lui, pentru că nu costă chiar puţin! Am găsit împreună cu preşedintele Filialei, Horia Gârbea, resursele necesare şi el va funcţiona cât mai repede cu putinţă.
- O altă idee a dvs. a fost să creaţi o catedră de “creativitate jurnalistică”. În ce stadiu se află acest proiect?
- Eu proiectul îl am şi teoretic şi practic. Aştept oferte! Dacă nu va exista nici o facultate interesată de aşa ceva, voi încerca să colaborez cu vreuna din instituţiile interesate - poate o instituţie media - sau mai ştii? Poate voi face un Club de creativitate jurnalistică. Dacă nu, nu. Mă voi încadra şi eu în ceea ce un critic numea ca fiind specificul culturii române: o mare bibliotecă a marilor proiecte eşuate!
- Aţi accepta să vă folosiţi experienţa jurnalistică pentru a coordona o revistă de cultură? Dacă nu, de ce, iar dacă da, ce rubrici/secţiuni ar trebui să conţină, în primul rând, o astfel de publicaţie?
- Sunt la o vârstă la care şi ştiu, şi pot, şi vreau (savoir, pouvoir, vouloir, pun francezii condiţia accederii într-un post) să coordonez o revistă culturală. Dar numai în anumite condiţii! Iar prima condiţie este cea financiară. Prea multă lume crede că în cultură poţi face lucru de calitate fără nici un ban, din voluntariat. Voluntari în literatură sunt grafomanii, scriitorii de week-end şi cei care practică literatura ca pe un hobby, ca pe un nasture de sidef pus unei haine pentru a atrage atenţia asupra lor. Cu astfel de autori nu faci revistă de cultură de calitate, ci un fel de ghiveci pseudo-cultural fad, neinteresa
