14 februarie, ziua naşterii lui Grigore Vieru, a devenit o altă zi a Poeziei.
– Azi s-a născut Poezia, le spunem celora care ne văd îndreptându-ne în această zi cu flori către locul bustului său de pe Aleea Clasicilor.
***
Republica Moldova e un stat sărac.
Iar fără Vieru acesta a devenit şi mai sărac, cel mai sărac din Europa.
***
La doi ani de la dispariţie, pe locul său de veci monumentul e lipsă. Dar cel mai durabil monument şi l-a ridicat chiar poetul. El şi-a înălţat un monument nepieritor din cuvintele limbii române.
***
Vieru nu doar a scris în Limba Română. El a trăit în Limba Română.
Unicul partid din care a făcut parte şi în care a crezut cu adevărat a fost Partidul Limbii Române.
***
Vieru ne-a învăţat: Casa părintească nu se vinde. Limba nu se vinde. Ţara nu se vinde. El ne-a atenţionat că Dumnezeu a plâns peste ţară cu lacrima limbii noastre. Tot el ne-a îndemnat, în vremuri de beznă ideologică:
„Reaprindeţi candela-n căscioare!"
***
La viaţa sa Vieru a avut parte de puţine bucurii. Cele mai multe au sosit postum: şcoli, biblioteci, cenacluri, străzi, poduri îi poartă numele. Prima lui carte pentru maturi se intitula „Numele tău". Ca şi cum poetul sugera că numele de Grigore Vieru e şi numele tău, dragă cititorule.
***
Scrisul poetului nostru a căpătat alte dimensiuni după ce, în 1977, a vizitat pentru prima oară România: siguranța că are în spatele lui o Ţară şi o Limbă care să-i apere scrisul răzbate din tot ce a scris ulterior.
***
Era poetul Mamei.
Mama din poezia sa era Ţara.
***
Toate guvernările de până la 1991 şi toate guvernările de după 1991 au întreţinut campaniile contra lui Vieru.
Vieru era învinuit că vrea să românizeze limba... română, că-i încurcă pe cei de la putere să ne facă fericiţi, că el a destrămat marea Uniune Soviet
