Brâncuşi. Limbajele materiei

Cu subtitlul "Simbolism hylesic. Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte", volumul doctorului în antropologie şi istorie Matei Stîrcea-Crăciun propune un alt tip de abordare a creaţiei lui Constantin Brâncuşi, neabordat până cum. Lăsând pe planul al doilea analiza estetică a sculpturilor, autorul întreprinde o analiză a substanţei interioare a operei, aşa cum poate fi ea detectată, eventual, în succesiunea motivelor simbolice mai mult sau mai puţin ancestrale, filtrate prin personalitatea modernă a artisului, şi generatoare a unor piese al căror înţeles depăşeşte stricta materialitate a fiecărei lucrări.

Autorul avertizează asupra caracterului contemplativ al demersului brâncuşian, rezultat al meditaţiei, departe de acela al eruditului.

Matei Stîrcea-Crăciun abordează fiecare operă în parte, încercând să-i determine motivaţia intrinsecă, s-o plaseze într-un context complex în care mitologie, filosofie, literatură, simbolism (inclusiv în sensul conceptului de symbolism hylesic, simbolism al materiilor, pe care îl propune) oferă tot atâtea unghiuri de vedere la a căror confluenţă se naşte sculptura.

Bazată pe o bibliografie impresionantă, în care miturile primordiale, creştinismul, critica plastică, ezoterismul, darwinismul chiar sunt chemate să contribuie la decriptarea obiectului numit sculptură, această carte se apleacă asupra fiecărei opere, circumscriindu-i geneza, relaţia cu lumea contemporană autorului, cu mentalităţile culturale ale epocii, stabilind, de multe ori, filiaţii cu alţi artişti, ca Gauguin, Rodin, dar şi Eminescu, şi încercând o hartă a imaginarului brâncuşian.

Analizând, spre exemplu, din această perspectivă, "Cuminţenia pământului", autorul afirmă, pornind de la ideea filiaţiei ei, din "Eva bretonă" a lui Gauguin: "... Brâncuşi sfarmă nasul sculpturii parcă anume pentru a-i construi