Alexandru Arşinel (71 de ani) ne-a împărtăşit câteva amintiri din copilărie, ne-a povestit despre noua generaţie de „Arşinei“ şi despre avantajele pe care le are faţă de Frank Sinatra. Arşinel e un gospodar bun, director la teatru, dar poate deveni cu uşurinţă un copil care-şi aduce aminte de năzbâtii.
„Adevărul": Ce mai fac nepoţeii dumneavoastră?
Alexandru Arşinel: Maria e în anul pregătitor pentru şcoală. Face 6 ani în mai. Ea e cea mai mare dintre ei. Arată superb. În total, am trei nepoţi, fiecare cu personalitatea lui. Ăla micu', Rareş, are ochi albaştri şi o faţă de ştrengar. Este ceva de speriat. Nu plec nicăieri fără pozele lor la mine.
Vezi aici o galerie foto cu Alexandru Arşinel la Cafeneaua Adevărul
Vă vedeţi în vreun fel în ei?
Nu ştiu, nu-mi dau seama. Eu îi văd atât de formidabili...
Spuneaţi că scrieţi nişte piese pentru nepoţi...
Pentru fiecare am câte o compoziţie, cu versurile scrise de Aurel Sorin. La ultimul, la Rareş, mi-a fost mai greu. Am întârziat cu piesa lui şi nevastă-mea mi-a trasat sarcina: „Alexandru, cu Rareş n-ai scris nimic". Şi apoi l-am rugat pe Aurel, am făcut o comandă rapidă. Ideile sunt ale mele şi Aurel le pune în practică.
Aţi spus că, dacă v-aţi fi născut în SUA, aţi fi devenit un al doilea Frank Sinatra...
Îl haleam p-ăsta. Am un timbru mai frumos ca al lui Frank Sinatra. Mă asemăn cu Nat King Cole şi Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt un cântăcios bun. Sinatra a fost extrem de tehnic şi avea şi aureola de mafiot. Transmitea şi lucrul ăsta. Venea cu o anumită superioritate în faţa publicului. Iar eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, cânt cu ochii închişi.
Vă pare rău că n-aţi devenit mai degrabă cunoscut pe post de cântăreţ?
N
