Condusă cu 0-2, echipa lui Lucescu a tresărit şi a întors jocul prin golurile lui Alexa. Dar penaltyurile ne-au trimis în finala mică
Săbiile s-au încrucişat repede. Dorinţa de revanşă a "tricolorilor" a încins meciul din primele minute. Ucrainenii nu s-au intimidat însă şi ne-au luat tare. Primul sfert de oră s-au pus capace de-o parte şi de alta. Cu şapte oameni în echipă de la victoria cu 3-2, de acum 9 luni de la Lvov, Ucraina a controlat mai bine spaţiile. Noi doar cu trei, Maftei, Raţ şi Roman, ne-am găsit mai greu cadenţa.
Răzvan Lucescu a avut un deja-vu în minutul 23. Rakiţki a deschis scorul cu o torpilă din lovitură liberă de la circa 30 de metri, la care Pantilimon s-a uitat neputincios, la fel ca Lobonţ la ghiuleaua lui Aliev, de la Lvov. Iureşul la poarta noastră s-a intensificat şi mai rău, iar apărarea improvizată în centru cu puştii debutanţi de la U21, Papp şi Gardoş, a fost ridiculizată efectiv în minutul 32. Fundaşii noştri au rămas pur şi simplu ca nişte jaloane la pasele încrucişate, din prima, dintre Stepanenko, Gusev, Devic, fază finalizată de Milevski în stil de NBA, din faţa porţii.
N-a fost însă dezastru. "Tricolorii" au avut o reacţie de orgoliu incredibilă şi, tot incredibil, au reuşit să egaleze pînă la pauză din două faze fixe (33, 44). Coşmarul nostru de atîtea ori!
Alexa a fost omul providenţial. Închizătorul lui Poli Timişoara s-a aflat la locul potrivit la cornerele executate perfect de Deac, după scheme repetate obsesiv la antrenamente de Lucescu jr. Alt deja-vu: 2-2.
Repriza secundă am început-o mult mai bine. Mijlocaşii au ţinut jocul mai sus, iar ocaziile ne-au aparţinut prin Alexa (68) şi Zicu (69). Ucrainenii au răspuns prin capul lui Cigrinsky (82), peste poartă. Apoi au urmat penaltyurile la care Pantilimon a apărat degeaba şutul lui Gusev. Ratările lui Z
