Un simbol al baschetului dinamovist, Stojadin "Stole" Markovica jucat aproape 13 ani în România, punând ghetele în cui la 42 deani. Sârbul, născut în Sabac, este cel mai longevic străin dinistoria Diviziei A, petrecând 12 ani la Dinamo şi aproape ojumătate de sezon la BC Timişoara. Markovic a început baschetul la12 ani, iar la 16 ani, în 1985, a debutat la echipa de senioriZorka Sabac în Divizia B a fostei Iugoslavii. Cu aceiaşi echipă, în1989, a debutat în Divizia A a aceleiaşi ţări. A evoluat la echipadin Sabac până în 1995, când s-a transferat în liga a doua dinFranţa la Bondy 93, unde a rămas două sezoane. Înainte de a ajungeîn România a jucat un an, între 1997 şi 1998, la Beobanka Belgrad.Stojadin Markovic a absolvit şcoala de antrenori "BorislavStankovic" din Belgrad.
În 1998 aţi ajuns la Dinamo Bucureşti după un an petrecutîn Serbia la Beobanka. Cum s-a întâmplat să ajuneţi în România laDinamo, vă mai amintiţi cu ce gânduri aţi venit? V-aţi fi imaginatcă o să rămâneţi aproape 13 ani?
La Dinamo am venit întâmplător. Finul meu s-a întâlnit în Belgradcu un impresar care l-a întrebat dacă ştie un jucător liber pe postde aruncător. Aşa am ajuns la Dinamo. A fost prima mea întâlnire cuRomânia. Am fost sceptic când am ajuns la Bucureşti pentru că amvăzut mulţi aurolaci şi boschetari. Am crezut că o să rămân până lasfârşitul campionatului (iunie 1999), dar din păcate în Serbia aavut loc bombardarea de către NATO şi cu o ofertă pe care amprimit-o de la Dinamo pentru prelungirea contractului am rămas încăun an. Nici atunci n-am creazut că o să rămân 12 ani.
În 2003 aţi câştigat titlul cu Dinamo şi ati fost desemnatcel mai bun jucătror străin din campionat, puteţi să ne povestiţicum a fost acel sezon, cum aţi trăit câştigareatitlului?
A fost cel mai mare succes sportiv al meu. Am avut o echipă foartebună. Am fost ca nişte fraţi, gaşcă
