De curand, am aflat din alocutiunile domnilor Basescu si Isarescu ceva noutati despre sensul nostru de miscare in arealul economic-financiar. Bunele intentii, ca si orientarile novative, se intrezareau "ca un vis de tinerete printre anii trecatori".
In urma aflarii radacinilor unor ecuatii economice cu inalt grad de dificultate, am evadat, conform ultimelor evaluari, dintre falcile hulpave ale recesiunii. In stanga egalului, am simplificat noptile albe de griji, din ultimii ani, am ridicat la cub numarul facturilor si al ratelor neachitate, dupa care rezultatul l-am impartit cu sot (sotie).
In membrul drept, am inmultit stresul si mania cu (-1), pentru a schimba sensul saraciei. Am introdus concluzia intr-un sistem de promisiuni cu solutii neadevarate. Ne-a dat numar de fraieri pe zero impliniri. Adica, zero.
Cam asa suna, traduse, ultimele declaratii ale unor persoane. "Am iesit din derapaj", spunea ieri-alaltaieri seful statului. Pai, ce sofer etanolic ne-o fi lasat caruta fara frana de mana, izbind-o de toate mantinelele! Pe acest crizo-polei, statornicit siberian in Romania, Guvernul trebuia sa traga ciorapi tetra macar peste galosii de simpla tractiune: economie-finante. Cu emfaza: "Nu mai tragem ultima transa de la FMI".
Probabil ca am iesit din transa lunatica indusa de Frontul Miliardarilor Invizibili.
Ne zice apoi seful Rezervei Nationale ca asistam la "un declin al cererii de produse alimentare pe piata interna". Dixit! I-a fost mai facil lui Pitagora sa deseneze doua catete pe nisip decat sa avem aceasta revelatie. Axioma imposibil de combatut.
De ani buni, mai mult de o doime dintre romani ingurgiteaza tuburi de mezel umplute cu pulbere de copita polizata. Meniul este completat cu supe de aldehida si Eugenii contemporane cu aparitia filmului mut.
Marele vistiernic ne desteapta,