Mii de oameni au căutat şi au găsit tămăduire sufletească la mănăstirea ortodoxă.
La doar câţiva kilometri de Şiria, în plină Podgorie a Aradului, maşinile se opresc, ies din drumul judeţean şi intră printre vii. De aici începe urcuşul spre Feredeu. Schitul se află într-o pădure deasă, lângă pârâul Feredeu, cunoscut a avea o apă vindecătoare, căutată de pelerini tot timpul anului.
Izvorul făcător de minuni
Dovezile aşezământului monahal sunt destul de greu de găsit, însă legenda spune că a existat un paraclis cu schit de lângă apa făcătoare de minuni şi dătătoare de sănătate. Unele izvoare istorice datează schitul la 1787, însă tradiţia locală vorbeşte de el încă de pe vremea turcilor. Istoricul maghiar Fabian Gabor menţionează că la „Feredeu era o apă vindecătoare", iar alţi istorici ai vremii vorbesc despre „popa Pătru Gaja", care ar fi oficiat slujbe la Feredeu. În 1870, un german a ridicat o cruce din banii săi drept mulţumire pentru faptul că fiica sa şi-a recăpătat vederea după ce şi-a spălat ochii cu apă din izvorul de la Feredeu. În însemnările preotul Nicolae Bâru povesteşte cum, proaspăt hirotonit, a venit în anul 1920 în prima sa excursie în această calitate la izvor, alături de mai mulţi credincioşi. În prezenţa a 500 de pelerini a avut loc o slujbă de sfinţire a apei. Peste 6 ani, părintele Bâru a înaintat o sesizare către episcopul ortodox Grigorie Gh. Comşa, referitoare la izvor, iar acesta în urma demersului, a cerut să i se raporteze exact situaţia de la Feredeu, pentru a stabili cum va putea fi utilizat izvorul „în slujba credinţei noastre şi a vieţii religioase a credincioşilor noştri". La 31 august 1926, Oficiul Protopopesc Român al Şiriei, prin protoiereul Mihail Lucuţa, a adus la cunoştinţa episcopului date despre locul unde se află izvorul şi a lansat câteva sugestii cu privire la lucrările ce pot fi efectuate acolo. În acel
