Lasati orice speranta, voi cei ce intrati aici! Asta imi vine in minte cand pun in balanta numarul mortilor din subteranele Vaii Jiului si fatarnicia celor care si-au facut campanie pe seama lor.
Mina nu iarta! 4! 8! 12!...au fost cifre vehiculate intr-un loc in care doar negura a fost stapana.
Explozia de la sfarsitul saptamanii trecute la mina din Valea Jiului i-a facut din nou pe toti sa profite de eveniment si sa transforme o tragedie intr-o lupta politica. Adica sa-si faca imagine pe cadavre! Pare ireal, dar asa s-a intamplat.
Politicienii de la Bucuresti se intreceau in acuze si declaratii care mai de care mai "avizate", in timp ce primarul pesedist din localitate cerea si el... "macar o bucatica de cascaval".
Oamenii isi strigau neputinta pe strazi, sotiile minerilor de la Uricani scrutau intrarea in mina cu lacrimi in ochi, copiii lor asteptau infrigurati la gura pamantului, deasupra careia scrie "Noroc bun!", iar politicienii la televizor faceau circ in emisiuni, unii dintre ei fara sa fi fost vreodata in Valea Jiului pe care o cred si acum ca e in judetul Gorj.
Istoria se repeta, parca ciclic, iar gura minei redevine poarta iadului. Nu lipseste decat inscriptia "Lasati orice speranta, voi cei ce intrati aici", caci "Mina nu iarta!"
Nu este prima si nici ultima explozie si neputinta celor ce intra sub pamant
ajunge sa fie strigata la toate posturile radio, ori la TV.
Batrani, femei, copii, toti sunt acum luati in seama, medicii si salvatorii sunt Dumnezeu, iar vinovatii... mereu aceeasi: mortii.
Minerii spun mereu ca lucreaza ca in urma cu zeci de ani, ca nu au echipamente si nici nu au siguranta ca ies de acolo, dar cei din Valea Jiului sunt barbati adevarati. Se lupta zilnic cu moartea si cei care sunt invinsi raman eroi. Atat!
Mina isi cere me
