Suntem unul din acele popoare care si-au gasit farmacia verde mai mult in frunzele, florile si radacinile culese de pe jos, decat in tulpina, ramurile si frunzisul unor arbori, ca mesteacanul.

Cine a calatorit cu trenul dealungul unor paralele situate mai la nord de noi, din Polonia si pana la capatul Siberiei, a putut admira nesfarsitele paduri de mesteacan, observand cate o butelie de sticla sau de plasic, legata pe tulpinele pomilor.

O sfoara sau un tub subtire strabate dopul buteliei la un capat si sta infipt in lemnul mesteacanului la capatul celalalt. Sfoara sau tubul subtire preiau seva de sub scoarta mesteacanului si o deverseaza in vas, prin efect capilar.

Degustata de imparatul Napoleon

Primvara, cand se recolteaza seva, un mesteacan tanar, dar vigros, poate oferi circa trei litri in doua zile.

La noi in tara, farmacia verde cunoaste infuziile din frunze si flori de mesteacan sau decoctul din coaja mesteacanului, dar nu se prea refera la seva. Intr-o tara ca Rusia, seva de mesteacan este panaceul transmis din din tata-n fiu, pentru tratamentul celor mai neasteptate boli.

Memorialistul Las Casas relateaza ca atentia medicului personal al lui Napoleon Bonaparte, care l-a insotit in campania din Rusia, i-a fost atrasa de calitatile curative ale unei licori, pe care taranii rusi o extrag din tulpina pomilor.

Se pare ca imparatul a gustat licoarea, i-a placut si a folosit-o, constatand ca ii revigoreaza pe loc sistemului nervos, atat de solicitat in aventura razboinica la care participa, ocupand Rusia.

Tratament contra cancerului

Astazi, laboratoare de prestigiu au supus seva cercetarilor, au analizat-o, au testat-o si au stabilit, pe baze stiintifice, calitatile lichidului obtinut din tulpina mesteacanului.

Studii publicate de cercetatorii Unive