Maia Morgenstern în Tangou final
Un spectcol de teatru precedat de o vizită într-o expoziţie deschisă până târziu este o experienţă mai rară în Bucureşti. S-a petrecut aseară, la Muzeul Naţional de Artă al României, care, împreună cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" şi Teatrul Evreiesc de Stat, a oferit, în contextul expoziţiei "Destine la răscruce. Artişti evrei în perioada Holocaustului", spectacolul "Tangou final".
O întâlnire a excelenţei. După vizionarea expoziţiei, cu operele a 16 artişti evrei care au avut contribuţii majore la introducerea în spaţiul românesc a „artei noi", unii dintre ei numărându-se printre iniţiatorii unor direcţii avangardiste occidentale, ca Victor Brauner, Marcel Iancu, Arthur Segal, Jules Perahim, Max Herman Maxy, Alex Leon, Iosif Klein, Ernö Tibor, Aurel Mărculescu, Mina Byck Wepper, Lazăr Zin sau Egon Marc Lövith, piesa cunoscutului dramaturg american a prilejuit publicului satisfacţia de întâlni o mare actriţă, Maia Morgenstern.
Născut la Buenos Aires, dramaturgul Mario Diament este autorul câtorva piese premiate, multe produse în Statele Unite, America Latină, Europa şi Orientul Mijlociu. „Tangou final", care a avut premiera mondială la Hollywood Boulevard Theatre în 1996, îmbină cele două pasiuni (şi profesii în acelaşi timp) ale autorului: teatrul şi jurnalismul. Concepută alert, ca un duel, un fel de joc de-a şoarecele şi pisica, piesa aduce în scenă două personaje: Valeria Durand, o actriţă restrasă de 20 de ani pe scenă în condiţii nu foarte clare, şi un tânăr jurnalist, Diego Goldstein, hotărât să-i ia un interviu.
Valeria Durand este un personaj complex, plin de mister şi surprize, uimitor. Diego Goldstein, tânăr şi naiv, pare să cadă pradă fascinaţiei exercitate de actriţă.
Suferind de singurătate, privindu-şi fosta meserie cu o bună doză de cinism, alcool
