Ore muncite peste program, un interes din ce în ce mai mare pentru formarea profesională, acordarea unei importanţe mai mari carierei în defavoarea familiei - acestea sunt caracteristicile omului dependent de muncă. Cunoscut în lume sub denumirea de workaholism, munca în exces poate avea efecte neplăcute. Pentru a înţelege ce înseamnă, de unde vine şi ce efecte poate avea, am consultat un analist din resurse umane, Alexandra Gorea, Hart Human Resource Consulting.

Ce este workaholismul?

Familia şi munca sunt principalele domenii de interes ale oamenilor. Acestea sunt principalele surse de satisfacţie şi de conturare a identităţii personale. Deşi, în general, familia prevalează ca importanţă, în societatea contemporană se remarcă anumite modificări, prin devalorizarea familiei şi acordarea unei atenţii tot mai mari activităţii de muncă. Acest lucru a creat terenul propice apariţiei workaholismului sau dependenţei de muncă. Workaholismul se caracterizează prin "nevoia incontrolabilă de a munci fără încetare"; este o relaţie patologică între om şi munca lui, care provoacă modificări ale dispoziţiei interne, prin stări compulsive, pierderea controlului, sănătatea precară şi scăderea interesului pentru viaţa socială.

Ce spun oamenii de ştiinţă despre acest lucru?

Preocupările oamenilor de ştiinţă faţă de workaholism s-au accentuat în anii '90, când atenţia faţa de grijile şi fricile omului modern a luat avânt. Din punct de vedere lingvistic se formează din cuvântul de bază "work" (muncă) şi sufixul "-aholic", marca lingvistică a dependenţei. Începuturile fenomenului se localizează în "Ţara Soarelui Răsare", unde în 1969 a avut loc primul caz de "karoshi", cum l-au denumit ei, adică "moarte prin supramuncă". Moartea unui angajat al celei mai mari companii de presă din Japonia a fost urmată în anii '80, când s-a înregistrat m