Undeva în Transilvania, o parte din banii externi destinaţi asfaltării unui drum de doi kilometri, ce uneşte centrul de comună şi un sat aparţinător, sînt folosiţi de primar şi pentru ridicarea unei biserici în satul respectiv, pe lîngă obiectivul principal. Primarul îmi povestea episodul aproape cu lacrimi în ochi. În India, experţii internaţionali şi vizitatorii din străinătate nu pot înţelege de ce o ţară cu o populaţie atît de săracă se încăpăţînează să nu mănînce carne de vacă. Păstorii, pescarii şi locuitorii localităţilor amplasate în zone cu ecosisteme protejate nu pot înţelege de ce turiştilor şi guvernelor pare că le pasă mai mult de plante şi animale decît de ei. Pe vremuri, companiile coloniale care extrăgeau diamante, uneori cu muncă forţată, neliberă, susţineau că generează dezvoltare atunci cînd construiau căi ferate pentru operaţiunile lor. Remitenţele imigranţilor (români şi nu numai) sfîrşesc în case supradimensionate nelocuite şi în alte forme de consum, mai degrabă decît în investiţii. În plină iarnă, aproximativ 1000 de oameni sînt evacuaţi din zona Buzeşti, pentru a face loc unei mici autostrăzi în mijlocul oraşului, care va lega Parlamentul de Guvern, în numele, desigur, al dezvoltării Capitalei şi al „fluidizării traficului“. În zeci de proiecte de dezvoltare, situaţia economică, familială şi psihologică a oamenilor se îmbunătăţeşte, iar cam în tot atîtea, la o numărătoare sumară, „hîrtiile capătă precedent asupra realităţii“, ca să citez o colegă trecută prin multe astfel de experienţe.
DE ACELASI AUTOR Ce facem cu relicvele industriale? Ce căuta românul în... Corporaţiile şi seducţia imaginii - interviu Stînga şi dreapta ca brand Nici cultura, nici dezvoltarea nu sînt realităţi perfect trasparente, care îşi devoalează natura în afara „mişcărilor“ pragmatice şi strategice, în care sînt folosite de către oameni, guverne şi ONG-uri.
