Nu l-am mai văzut atât de supărat, necăjit, dezamăgit, pe dl preşedinte de multă vreme. Poate că, dacă în colţurile ochilor i-ar fi apărut stropii unor lacrimi, aş fi zis că se repetă secvenţa în care a deplâns amar defecţiunea lui Stolojan din cursa prezidenţială, în urma şantajului mizerabil al adversarilor politici.
De data asta tristeţea dlui preşedinte a fost provocată nu de duşmani, ci de prieteni. De propria sa familie politică. Iar tristeţea, însoţită de dezamăgire, a fost atât de profundă încât n-a rezistat impulsului de a-i înfrunta pe zbirii dnei Culcer, de la TVR. Făcând faţă răutăcismelor lor, marţi seara preşedintele a dezvăluit românilor starea sa de spirit.
Deci: după ce i-a chemat la instructaj şi le-a explicat despre ce este vorba, după ce l-a ridicat pe Păsat în picioare, ca să-l ruşineze, parlamentarii democraţi s-au făcut definitiv de râs respingând cererea DNA de a-l pune în cătuşe pe nefericitul lor coleg de la Giurgiu. Dacă exista un pahar al amărăciunilor prezidenţiale, cu siguranţă că aceasta a fost picătura care l-a umplut şi l-a făcut să dea şi pe dinafară. Este tot ce mai lipsea, după votul similar în cazul Ridzi. În ce situaţie îl pune acest cras act de indisciplină pe preşedinte? În cea mai delicată posibil: cum poate dânsul, acum, să le mai arate obrazul socialiştilor lui Ponta, care s-au adunat la Piteşti ca-n posterul electoral al democraţilor, umăr la umăr, în apărarea lui Nicolescu?
Nu mai vreau să ştiu de voi! Nu mă mai interesaţi! – a părut să spună Traian Băsescu, hotărât să se retragă în turnul de fildeş de la Cotroceni, lângă Sebastian al său, şi scârbit de nesimţita luptă pentru putere declanşată în partid, unde cei unşi cu toate alifiile, din tagma lui Blaga şi Videanu, vor să-i manipuleze pe oamenii curaţi – chiar dacă fără vechime – de genul lui Macovei, Voinescu şi Ungureanu.
Dacă PDL-ul pierde maj
