Criza politică din Belgia nu-şi mai găseşte sfîrşitul. Regatul nu mai are guvern de peste o jumătate de an, nici un premier nu reuşeşte să întrunească o majoritate în parlamentul federal. Mediatorii propuşi de regele Albert al II-lea sînt trimişi la plimbare. Valonii şi flamanzii îşi lansează ameninţări reciproce. Federaţia e mereu pe punctul de a se dezintegra. Paradoxal, rămîne unită. Ce e de făcut?

Senatoarea socialistă flamandă Marleen Temmerman a lansat, săptămîna trecută, un apel curajos la acţiune. Inspirată probabil de modelul francez, Temmerman îndeamnă la grevă. O grevă a sexului. Apelul ei se adresează nevestelor senatorilor implicaţi în negocierea pentru guvern, dar şi celor trei soţi ai ex-vicepremierelor. Demersul „trebuie privit cu umor”, a ţinut să explice senatoarea – precizare poate inutilă oriunde în Europa, dar totuşi necesară în Belgia, o ţară pe care francezii o consideră absurdă şi total lipsită de umor. (În Franţa există bancuri despre imbecilitatea bancurilor din Belgia.)

Marleen Temmerman spune că acţionează „din frustrare”: ea a intrat în politică pentru „a mai mişca lucrurile în domeniile sănătăţii şi ale bioeticii”, dar nu poate face nimic fără guvern. Şi la o frustrare se răspunde tot cu frustrare – acesta pare să fie sensul apelului ei. Adevărul e că această criză politică seamănă foarte bine cu o dispută (prelungită) între nişte grupuri de adolescenţi frustraţi. Cum să îi împaci? Privîndu-i pe împricinaţi tocmai de bombonica la care visează. Deocamdată n-am aflat reacţia senatorilor. Primele care au reacţionat au fost activistele unei ONG feministe: mai bine am face o grevă cu spălatul vaselor. Bună şi asta! Dar şi mai eficientă ar fi o grevă totală - adică şi fără sex, şi fără vase spălate. Şi cînd te gîndeşti că francezii cred că belgienii n-au umor!

Aaaa. Am uitat să vă spun: iniţiatoarea grevei sexului e de pr