De data aceasta, Traian Băsescu n-a mai așteptat ultima confruntare pentru a lovi decisiv. A anunțat ”matul” înainte chiar de a striga ”șah”. L-a pus pe Vasile Blaga (și grupul său din PDL – în frunte cu Adriean Videanu și Radu Berceanu) într-o situație clară de ”lose, lose”. Opțiunile lui Vasile Blaga sunt, în acest moment, destul de simple: candidează la șefia PDL și pierde ori candidează la șefia PDL și câștigă bătălia internă, dar PDL pornește în competiția electorală cu balastul imaginii de partid corupt pe care nici 1.000 de TIR-uri cu ”Axion – inamicul grăsimii” trecute pe șest prin vămile României nu-l vor putea spăla.

Mai mult ca niciodată, Traian Băsescu și-a confirmat porecla de Zeus. În sensul în care, ca orice zeu, are nevoie de sacrificii sângeroase din partea supușilor, pentru a fi sigur de supușenia (ori obediența) lor. Iar Vasile Blaga nu e vreun Prometeu ori vreun Hercule, care să-și permită să ignore dorința Olimpului (mai exact să-și permită să se revolte și să și câștige). Mai cu jumătate de voce, Traian Băsescu a cerut sacrificarea lui Ridzi, dar cererea lui nu a fost satisfăcută. Tunând, l-a cerut pe Păsat. Dar din nou a fost ignorat. Drept pentru care a trecut la represalii. După principiul ”eu l-am făcut (partidul – n.a.), eu îl omor dacă nu mă ascultă”.

Departe de mine a sugera că Traian Băsescu s-ar afla în spatele acțiunilor procurorilor DNA împotriva corupției din vămi în alt mod decât cel care îi este permis în calitate de șef al CSAT. Însă, având cunoștință de faptul că aceste acțiuni se vor produce, și-a calculat exact pașii pentru a obține maximul de profit de pe urma lor. Într-o primă fază, în care poate mai spera că tripleta BVB va renunța la prim-plan, le-a oferit șansa să se salveze. Răspunzând agresiv opoziției Franței și Germaniei față de aderarea României la Spațiul Schengen, Traian Băsescu i-a luat apărarea (imp