Zilele trecute, stăteam de vorbă cu un tânăr bu­că­tar român. Îmi povestea că s-a îndreptat către profesia asta după ce trecuse de 20 de ani şi la vreo şapte-opt ani după ce abandonase, de fapt, şcoala. În momentul în care a ales gastronomia, ca "rută profesională" în viaţă, în momentul în care i s-a ofe­rit şansa de a lucra într-un mediu în care putea avea colegi, şefi sau clienţi străini, tânărul nostru a decis să se întoarcă la şcoală. A absolvit un liceu de matematică-fizică şi a căutat să îşi continue şi formarea profesională. Cu câteva luni în urmă, un alt tânăr bucătar, mult mai cunoscut decât cel despre care am pomenit mai sus, medaliat cu echipa olim­pică de bucătari a României, mi-a vorbit despre un parcurs asemănător: şcoala abandonată la 15 ani şi reîntoarcerea la studii atunci când şi-a dat seama că doar a câştiga bani nu e suficient în viaţă. Silvian Scornea – căci despre el este vorba – este acum directorul pe regiunea Muntenia al ANBCT (Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Tu­rism din România). Vreau să vă aduc în atenţie acum un alt destin. Cezar Munteanu – şi el director pe Bucureşti al ANBCT – a ştiut de la bun început că va fi bucătar. A urmat un liceu de profil, dar nu s-a oprit aici. Ori de câte ori s-a ivit prilejul, şi-a continuat perfecţionarea, urmând studii (unele de ni­vel universitar) în toate ţările în care a lucrat ca bu­cătar-şef al ambasadelor României. Este, dacă vreţi, unul dintre cei mai "şcoliţi" tineri bucătari români şi probabil unul dintre cei care ar putea, cândva, constitui nucleul în jurul căruia să se înfiinţeze o Universitate de gastronomie şi în România (aşa cum toată lumea bună are). Cu doi dintre aceşti pasionaţi gastronomi, pe care i-am con­siderat, prin parcursul lor profesional şi uman exemplar, modele pentru învăţăcei, am avut personal prilejul să lucrez în cadrul Pro­iectului "Curcubeu" de la Si­ghi