Studiile privind vitalitatea culturală urbană au apărut ca urmare a acestei repoziţionări a culturii în strategiile de organizare a spaţiului urban şi de dezvoltare urbană. Ele au ca scop sensibilizarea decidenţilor şi creşterea gradului de susţinere a activităţilor culturale. Pentru atragerea investiţiilor şi a resurselor umane calificate, precum şi pentru căutarea unor motoare de propulsare a revigorării urbane, se utilizează frecvent termeni derivaţi (creative cities, cool cities, creative economy).Vitalitatea culturală joacă un rol tot mai important în economie deoarece este în centrul refacerii urbanistice, îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi imaginea comunităţii, oferind în acelaşi timp şi noi oportunităţi de investiţii. Reflectă deopotrivă posibilităţile de acces la bunurile culturale (infrastructură culturală compusă din săli de spectacole, biblioteci, muzee etc.), posibilităţile de creaţie artistică (şcoli cu profil artistic, cadre didactice, infrastructură disponibilă pentru „creatori“) şi posibilităţile de valorificare antreprenorială a produselor rezultate din activităţile artistice sau a celor bazate exclusiv pe creativitatea autorilor (produse pe bază de copyright).

În topurile urbane din alte ţări, recunoaşterea unui grad ridicat de calitate a vieţii într-un mare oraş este de neconceput fără existenţa oportunităţilor pentru cultură, artă şi exprimare în activităţi creative. În acest context, în 2006, pornind de la modelul metodologic stabilit de Institutul Urban din Washington (The Urban Institute Washington), Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii (www.culturadata.ro) realiza studiul preliminar al vitalităţii culturale a oraşelor din România. Ediţiile ulterioare, din 2008 şi 2010, au avut acelaşi obiectiv: identificarea oraşelor care concentrează cele mai favorabile condiţii pentru derularea cu succes a activităţilor cultura