Considerat a fi cel mai dulce fruct, smochina este una dintre cele mai vechi fructe cunoscute de om. Şi nu este de mirare că foarte multe secole omul îi cunoaşte gustul. Pulpa sa delicioasă şi dulce a fost folosită ca îndulcitor cu mult înaintea descoperirii zaharurilor rafinate, fiind utilizată atât pentru mâncăruri, cât şi pentru deserturi. Ficus carica, aşa cum este cunoscută azi, îşi are originile în nordul Asiei Mici, iar spaniolii au dus smochina în America în anul 1520.
Legende
Smochinul este menţionat în mod cert în Biblie (unii cercetători consideră că Eva a ales să guste o smochină şi nu un măr), dar era cunoscută cu mult, mult timp înainte. Pe tablele de piatră sumeriene, datând din anul 2500 î.Hr., este înregistrată folosirea smochinei ca aliment. O echipă de cercetători evrei, de la Universitatea Bar-Ilan, a arătat că deţine dovezi că smochinele au fost găsite în şase situri, din jurul Mării Mediterane, cu o vechime mai mare de 11.700-11.500 ani în urmă.
Poetul Alexis din Turia scria despre mâncarea unui grec de condiţie medie ce cuprindea "moştenirea dată de Dumnezeu din ţara-mamă, iubirea inimii mele, smochina uscată". Cleopatra s-a sinucis cu un şarpe veninos adus într-un coş cu smochine. Pliniu cel Bătrân a scris câteva poveşti despre smochinii din Roma. El afirma că în Forumul Roman creştea un smochin sacru. Făcând aluzie la legenda fondării Romei, de cei doi gemeni Romulus şi Remus, Pliniu spunea că acest copac este cunoscut sub denumirea de Ruminalis, deoarece lupoaica îi alăpta pe băieţi sub un smochin. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, smochinul a fost introdus în Anglia de Cardinalul Pole, cu câţiva ani înainte de Cortez care dus copacul în Mexic.
Smochinele preparate sunt folosite ca îndulcitor în locul zahărului încă din cele mai vechi timpuri. Chiar şi azi, fructele au aceleaşi util
