Este foarte posibil ca relatia recenta a Romaniei cu Uniunea Europeana in chestiunea Schengen sa fie ca un motor diesel in patru timpi:
- admisia (scrisoarea ministrilor de Interne ai Frantei si Germaniei, in care sustin amanarea aderarii),
- compresia (nervii damboviteni se incing si se pregatesc sa rastoarne galeata cu spaga),
- arderea si explozia (anuntul unui februarie fierbinte care invarte elicele elicopterelor si goleste vamile de personal)
- evacuarea. Aici, intrebarea este daca nu cumva al patrulea timp nu inseamna o privire mai atenta catre Romania, cu noi conditii pentru o convietuire ca la carte.
Desigur ca in cancelariile vestice se stia ce ne poate pielea. Cand spuneau "Romania", oficialii europeni aveau in fata ochilor coruptie, Justitie ineficienta, legaturi vinovate intre politica si afaceri. Si cum presedintele Traian Basescu le-a spus sa nu plece din fata televizoarelor, comisarii si-au comandat lighenase cu pufuleti si s-au adancit in fotolii.
Si cu toata informatia din fisete, cred ca au amutit. Sunt convins ca nu aveau idee cat de putred este mecanismul pe care presedintele si ministrul de Externe l-au aparat cu dintii, primul afirmand ca poporul roman nu merita sa i se tranteasca usa in nas, al doilea ca poporul croat merita, daca nemtii si francezii o tin pe-a lor.
Acum, cred ca oficialii europeni s-au prins cum stam in realitate, si isi vor face timp sa mediteze mai adanc la doua chestiuni. Unu: astia isi golesc vamile de personal ca sa dea bine in fata noastra, dar putem avea certitudinea ca noii functionari nu vor face la fel, pe motiv ca nu vor mai fi suspectati? Doi: daca romanii stapanesc arta fofilarii atat de bine, pana unde au ajuns cu exprimarea ei?
Un loc la fel de caldut, deoarece pute, este in Justitie. Am vazut o stire cu un tip care a dus in Marea Bri
