Cati dintre cei care investesc la bursa si-ar baga banii intr-un business de familie care sa le ofere recuperarea investitiei in 20 de ani? Nu foarte multi de vreme ce durata medie a investitiei in actiuni este de numai cateva luni iar principalul obiectiv este participarea la perioadele de apreciere a cotatiilor si nu la profitul impartit sub forma de dividende. Inceputul scaderii randamentelor la dividende in paralel cu cea de detinere a actiunilor se suprapune destul de bine cu intrarea masiva in campul muncii a generatiei baby-boom, presiunea sustinuta din partea fondurilor mutuale si de pensii distorsionand raportul cerere-oferta de pana atunci.

Ati urmarit vreo editie a emisiunii “Arena leilor” de pe TVR 2? Realizatorii pun fata in fata tineri antreprenori la inceput de drum cu potentiali finantatori care si-au demonstrat succesul in lumea afacerilor. Cei cu ideile ofera cote de participare in propria afacere contra unei infuzii de capital care sa le permita dezvoltarea. Emisiunea e interesanta pentru orizontul de timp in care ”Leii” isi propun sa isi recupereze investitia: 3-4-5 ani cel mult (echivalentul unui randament la dividend intre 20-33%). Comparati asta cu timpul necesar recuperarii investitiei in actiuni din singurul castig palpabil: cota parte din profit-dividendul.

Acum, gasiti la bursa companii care ofera 3-5% din pretul actiunii sub forma de dividende, ceea ce echivaleaza cu recuperarea integrala a investitiei in 20-30 de ani (nu ma refer la emitentii care au obtinut accidental profit consistent in urma vanzarii unui activ, si care raporteaza uneori dividende foarte atractive). Sigur, mare parte din companii isi pastreaza si pentru dezvoltare o parte din profit, asa ca randamentul la dividend ar fi mai mare daca s-ar distribui integral profitul. Cu toate astea, sare in ochi diferenta dintre perioada medie de detinere a acti