Iorga: "Copilăria unei lumi uşuratece" Sebastian: "Sportul e punerea înainte a omului"
Credeţi că disputa "şcoală sau sport" are loc doar în familiile cu puşti talentaţi? Acum 78 de ani, cei doi iluştri scriitori, cu patima unor simpli microbişti, îşi revărsau energiile gazetăreşti în "Neamul Românesc" şi în "Gazeta Sporturilor".
Pe 11 iunie '33, România cîştiga la Bucureşti Cupa Balcanică, sub privirile entuziasmate a 25.000 de spectatori: 5-0 cu Iugoslavia, după 7-0 cu Bulgaria şi 1-0 cu Grecia! La finala disputată pe terenul ONEF, primul gazon cu drenaj din România, asistase şi viitorul rege Mihai.
Prestaţia echipei antrenate de Constantin Rădulescu şi în care jucau Bodola şi Dobay a fost motiv de sărbătoare, dar şi de dezbatere publică. La trei zile după meci, ilustrul istoric Nicolae Iorga scria în "Neamul Românesc" un articol în care asimila bucuria suporterilor unei jigniri faţă de adversar, numind fotbalul acelor vremuri drept "o copilărie".
Replica venea în "Gazeta Sporturilor" din partea altei personalităţi interbelice, dramaturgul Mihail Sebastian, cel care avea să lase pentru posteritate "Oraşul cu salcîmi", "Jocul de-a vacanţa" şi "Steaua fără nume". Scriitorul intuia deja succesul ulterior al fenomenului: "E manifestarea de viaţă modernă cea mai aproapiată de instinctul maselor şi de orientarea timpului nostru". Iată, recuperată de GSP, o polemică suculentă pe teme fotbalistice, dusă între doi titani ai culturii române, cu un echivalent greu de găsit în zilele noastre.
Nicolae Iorga - După "victorie"
"De ce să ne bucurăm cînd am jignit un adversar?"
"Să-mi fie permis să nu mă bucur ca toată cealaltă lume de marea victorie pe care a repurtat-o România contra Greciei, Bulgariei şi Iugoslaviei la recenta Balcaniadă. Nu înţeleg de ce ne-am bucura de faptul că
