El trimite mii de scrisori oamenilor din toată ţara prin care îi îndeamnă la rugăciune şi smerenie.
Galaction Zelig a cunoscut toate gradele vieţii monahale. A fost frate, rasofor, călugăr, apoi preot. În vârf de deal, departe de iureşul cotidian al vieţii, într-un loc greu accesibil, Galaction Zelig slujeşte la Mănăstirea Lacul Frumos, din satul Pleşa, comuna Vlădeşti-Vâlcea. Îl întreb câte feţe bisericeşti sunt în lăcaşul de cult şi cu un umor caracteristic ne spune: „Lacul Frumos este o mănăstire pentru 100 de călugări, minus 99 de călugări. Sunt singur aici în armonie cu natura şi Dumnezeu". Povestea vieţii lui Galaction Zelig, acum ieromonah (călugăr ridicat la gradul de preot) începe de la vârsta de şase ani, când băiatul de odinioară avea să se retragă pentru tot restul existenţei sale în viaţa monahală, primul popas fiind la Mănăstirea Cozia-Vâlcea. Îşi aminteşte însă cu mare drag de satul natal, Şişeşti, iar de fiecare dată nu ezită să completeze: „Vin din aceleaşi ţinuturi unde s-a născut marele momorandist Vasile Lucaciu, făuritorul României Mari, paroh la bisericuţa din lemn din Siseşti".
Mănăstirea, chemarea sufletului
La 23 de ani, Zelig Galaction a intrat ca novice la Mănăstirea Frasinei, din judeţul Vâlcea. „În regimul comunist se intra greu în mănăstire, aşa că a trebuit să obţin un certificat medical , mincinos, că aveam ceva probleme şi de aceea am recus la această soluţie. Dar eu am venit că aşa a fost chemarea sufletului". Reîntors pe plaiurile maramureşene, la Mănăstirea Rohia, părintele Galaction avea să-l cunoască pe Nicolae Steinhart. „De la el am învăţat ce înseamnă, bunătatea, iertarea, sacrificiu. De la Rohia, unde am intrat în monahism, m-am întos iarăşi pe plaiurile vâlcene, la Mănăstirea Pătrunsa, vreme de şase ani, iar alţi 23 de ani i-am stat la Schitul Pahomie, unde am fost ieromonah".
Ajutat
