“Valoarea mea, valoarea mea, nu o are nimenea”. Veţi zice că duc discuţia în derizoriu, aproape în blasfemie, lipind haina fără scame a ministrului de Externe, Teodor Baconschi, de versurile unei manele. Dacă vrea însă să-i calce pe urme lui Traian Băsescu la Cotroceni – preşedinte care mai mult sau mai puţin ne făcea pe aproape toţi un popor de manelişti – domnul Baconschi trebuie să deprindă şi limba vulgului.

Oricum, la laudă de sine, ministrul de Externe pare să fi trecut de ceva vreme clasa. Şi la meticulozitatea, preţiozitatea şi grija cu care îşi construieşte deocamdată firava carieră politică, domnia sa dă senzaţia că orice funcţie i se cuvine, deşi într-o piaţă, într-un mall sau la o tonetă de ziare, ar avea cu puţin mai multe şanse să fie recunoscut de popor decât are Stelian Ogică să câştige la Loterie. Din nou, ar adăuga Ogică.

“Cred că ar trebui să fiu unul dintre prim-vicepreşedinţii echipei naţionale de conducere, ca să avem argument pentru a recredibiliza partidul în forţă”, spune domnul Baconschi, la câteva ore după ce preşedintele Băsescu dăduse de pământ cu stelele PDL.

Dacă domnul care vorbeşte despre recredibilizare nu ar fi un ministru care în faţa trenului pierdut al Schengenului nu a apucat să facă altceva decât să rostească un enunţ cu parfum de şantaj despre blocarea aderării Croaţiei la Schengen sau să spună că România va renunţa de capul ei la MCV, am fi înţeles. Dar cu 4% intenţie de vot şi 8% încredere, potrivit unui sondaj CCSB din decembrie, Excelenţa are şanse să bată un record: ministrul de Externe cu cea mai ştearsă imagine din ultimii 20 de ani în ochii electoratului. Acelaşi electorat care acum o lună, în proporţie de 55% afirma că Baconschi ar trebui să ne lase.

Cam asta mai înseamnă recredibilizarea în forţă a PDL. Şi asta înseamnă totodată să te uiţi dimineaţa doar în oglindă. Doar ştim de la domnul Pal