Inventator, pictor, inginer şi om de suflet sunt câteva din caracterizările care i se pot atribui gălăţeanului născut în inima Ardealului.
Născut în Ardeal, într-o regiune unde saşii erau o populaţie destul de numeroasă, Dragomir Pop a ştiut de copil rigoarea muncii. Deşi a crescut într-o perioadă şi într-o zonă unde iniţiativa privată era suverană, inginerul spune că şi perioada comunistă - a avut, pe lângă multele rele, punctele sale care merită apreciate.
Harnic de mic
„Am lucrat de la 13 ani. Aşa era atunci obiceiul - să munceşti de mic. Am fost ucenic într-o fabrică de sticlă, care avea patron saş. Apoi am cunoscut regimul comunist. Nu se poate spune că era o periodă mai bună sau nu. Nici înainte de răboi, nici după. În anii '20-'30 patronul te putea da afară când dorea el, apoi în regimul comunist depindeai de alte structuri, de mofturile unor activişti", îşi aminteşte gălăţeanul.
Şi-a finalizat studiile tehnice în anul 1955 la Institutul de Industrii Uşoare din Iaşi. „Eram cam al treilea din ţară ca medie, repartizarea se făcea în ordine alfabetică, eu eram la litera P, deci pe la urmă. Când au ajuns la mine mi-au spus că eu nu pot alege nimic. Prima dată m-am speriat. Apoi mi s-a spus că deja am fost repartizat definitiv la Galaţi, asta pentru că lucrasem înainte ca maistru şi nu mai aveam nevoie de repartiţie temporară", ne mărturiseşte inginerul. Aşa a ajuns să lucreze la întreprinderea textilă din oraşul de la Dunăre.
Pe lângă munca la fabrică, Dragomir Pop şi-a mai cultivat două pasiuni. Este vorba de invenţiile şi arta plastică, mai exact pictura şi caricatura.
Invenţiile au devenit o pasiune după Revoluţie, când Dragomir Pop, patriot convins, a vrut să ajute la dezvoltarea judeţului.
Printre invenţiile sale (nemologate) amintim de realizarea unei piste de schi la Gârboavele sau de conceperea
