Vameşii sunt însă doar o faţetă a problemei. Celelalte două sunt politicienii şi crima organizată.

Acum ceva ani, un jurnalist investiga afacerile şi averile unui politician. Acesta din urmă a prins de veste şi i-a solicitat ziaristului o întâlnire, în care a încercat să-l convingă să abandoneze subiectul. Cum toate insinuările şi promisiunile au eşuat, politicianul a pus pe masă ultima carte: „Te fac vameş". Ziaristul n-a ajuns vameş, dar snoava merită consemnată, pentru că trădează adevărata filieră de accedere în această profesie. Rezultatele se văd în aceste zile.

Publicăm azi procedura oficială de recrutare a vameşilor. Uimitoare este rapiditatea cu care cineva se poate transforma, peste noapte, din simplu cetăţean în vameş: sunt suficiente câteva zile, nişte legi învăţate pe de rost şi un examen care, la rândul său, nu e scutit de vulnerabilităţi. Odinioară, despre un om cu acuitate psihologică remarcabilă se spunea că are „ochi de vameş". Asta înseamnă că această profesie nu cere doar o specializare mai strictă decât a altor funcţionari publici, ci şi o anumită vocaţie. Or, din modul actual de selecţie ce observăm? Că poate deveni vameş aproape oricine a terminat un liceu şi are parte de o comisie de examinare binevoitoare. După aceea, învaţă meseria la locul de muncă, când există riscul dovedit că asimilează şi obiceiurile proaste. De aceea, eu n-aş fi chiar atât de rezervat faţă de afirmaţiile unora dintre vameşii reţinuţi în aceste zile, care spuneau că e aproape imposibil să nu fii corupt, altminteri sistemul însuşi te elimină.

Vameşii sunt însă doar o faţetă a problemei. Celelalte două sunt politicienii şi crima organizată. Despre politicieni se vorbeşte destul, nu e cazul să insist aici: hapsâni şi hămesiţi, ar fi în stare, pentru un preţ corect, să desemneze şi o maimuţă în funcţia de şef de vamă.

Şi ajungem la crima o