Ministrul român de externe Teodor Baconschi , care în cel mai greu an pentru diplomaţia română (2010) nu i-a organizat premierului român Emil Boc nicio vizită bilaterală în străinătate, iar pe preşedinte l-a trimis în ţări fără miză şi-a prezentat ieri bilanţul la un an de la preluarea mandatului şi intenţiile viitoare: Pe frontul de vest relaţiile cu Franţa rămân îngheţate; pe frontul de est MAE lucrează la câteva gesturi simbolice pentru o apropiere de Rusia.
Anul 2010 a fost cel mai prost pe plan extern, din ultimii 20 de ani. Amânarea aderării la Spaţiul Schengen "planificată" anul trecut este, pentru majoritatea analiştilor, cea mai dură lovitură pentru politica externă românească, din ultimii 20 de ani ("eşec de proporţii pentru preşedinte şi premier", spune analistul Stelian Tănase). Legarea aderării de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) a Justiţiei este o constrângere dură pentru că, practic, combaterea corupţiei prevăzută, între altele, de MCV poate fi cu greu cuantificată.
Deteriorarea relaţiilor cu Franţa este şi ea fără precedent în istorie şi s-a petrecut sub mandatul unui demnitar, Teodor Baconschi, care a ajuns în fruntea Ministerului de Externe direct din fotoliul de ambasador al României la Paris.
Puteau fi gestionate relaţiile altfel, mai ales acum când ştim că, din punct de vedere tehnic, România era pregătită pentru Schengen, problema în discuţie fiind cea politică? Poate fi politica externă disociată de rezultat?
Într-o discuţie recentă cu ZF, Zoe Petre, consilier pentru politică al fostului preşedinte Emil Constantinescu, arăta că vizitele bilaterale sunt esenţiale şi cântăresc mult mai mult în rezolvarea unei probleme decât întâlnirile pe care un oficial le poate avea în marja unor summituri internaţionale. Aici, arăta ea, foarte importante sunt relaţiile interpersonale.
Riposta ministrului de externe la a
