"Declinologia" – un termen pe care îl utilizează de altfel mulţi eseişti francezi pentru a vorbi despre ţara lor. Să fie, oare, Franţa în declin? Cărţile despre declinul Franţei se numără, în orice caz, cu zecile, iar dacă adăugăm şi cărţile despre criză, sau strigătele de alarmă ale economiştilor, avem imaginea unui tablou trist, din care au fost evacuate conceptele de progres şi optimism.

Să fie, oare, Franţa în declin? Sau bate doar un vînt de pesimism peste Hexagon? "Melancolie franceză", "Franţa care cade", "Opţiunea pentru declin". Am citat doar trei titluri de cărţi pe care publicul francez le poate găsi în prezent în librării şi care au în comun aceeaşi temă : aşa-zisul declin al Franţei. Autorii acestor eseuri sunt, Eric Zemmour, Nicolas Bavarez şi respectiv François Billot.

Cărţile despre declinul Franţei se numără, în orice caz, cu zecile, iar dacă adăugăm şi cărţile despre criză, sau strigătele de alarmă ale economiştilor, avem imaginea unui tablou trist, din care au fost evacuate conceptele de progres şi optimism.

Oricît de ciudat ar părea, francezii apar, în urma unor sondaje efectuate la începutul acestui an, ca fiind campioni ai pesimismului. Ţara în care visează să trăiască mulţi străini, ţara cea mai vizitată din lume, această Franţă sinonimă cu arta de a trăi, cu luxul, cu cultura şi cu rafinamentul, această ţară deci parcă nu mai are încredere în sine.

Pe plan european, francezii sunt, s-ar părea, cei mai pesimişti în ce priveşte perspectivele economice ale anului în curs. După cum rezultă dintr-un sondaj realizat în 70 de ţări, francezii văd viitorul în negru şi au moralul mai scăzut decît cel al irakienilor sau al afganilor.

Revista "Le Point" a realizat la începutul acestui an, într-un număr special (care era şi numarul 2000) un fel de psihanaliză colectivă a francezilor pentru a înţelege cauzele