„Nu se poate susţine ideea că vrea Consiliul Europei sau că vrea altcineva, de vreme ce ţări ale Consiliului Europei îi denumesc pe ţigani «ţigani», şi nu «romi», şi nu cred că au de gînd să dea o lege prin care să îi numească altfel decît aşa cum îi numesc acum“ – a declarat de curînd senatorul PNL Puiu Haşotti, susţinînd iniţiativa lui Prigoană referitoare la controversata poveste a denumirii oficiale a romilor. Denumirea de „ţigan“ nu este nici jignitoare, nici peiorativă şi nici una dintre ţările Uniunii Europene nu are o lege specială, aşa cum are România, care să prevadă obligativitatea folosirii denumirii „rom“ – a mai afirmat acesta. „Un popor nu trebuie denumit aşa cum vrea el, ci conform unei tradiţii istorice“ – a conchis senatorul PNL Emilian Frâncu.
Denumirea de „ţigan“ nu este jignitoare... Păi, atunci de ce facem din problema etnonimului de rom o problemă naţională stringentă, fiind într-adevăr singura ţară care stabileşte prin lege apelativul oficial de „ţigan“? O ştim cu toţii: pentru că „lumea“ are o părere proastă despre romi, iar această părere se revarsă şi asupra noastră, afectîndu-ne imaginea. Pentru că romii sînt răi şi, din cauza omofoniei relative, sîntem şi noi luaţi drept răi. Dacă schimbăm denumirea, gata, noi putem să rămînem buni, iar ei pot să fie cît de răi, că nu ne mai interesează. Dar această utilizare a termenul „ţigan“ nu are, prin lege, nici o conotaţie negativă, arată doar că romii cei răi nu sînt ca noi... Poate sînt eu mai greu de cap, dar ipocrizie mai tîmpă n-am auzit!
Să încercăm să trecem însă peste asta şi să ajungem la o teză mult mai importantă: un popor nu trebuie denumit aşa cum vrea el, ci conform unei tradiţii istorice. Păi, domnilor parlamentari, după această logică, domnul Haşotti este, eventual, aromân, iar domnul Frâncu vlah sau poate oltean. Nici unul nu ar trebui să vă consideraţi român. „E ţ
