Unul dintre cei mai importanţi constructori români din perioada interbelică s-a născut în anul în care a fost inaugurat Ateneul şi a murit când prindea viaţă Casa Poporului. Sursa: „Emil Prager, un model” - Editura VremeaSursa: EVZSursa: EVZSursa: EVZSursa: "Emil Prager, un model" - Editura VremeaSursa: EVZSursa: „Emil Prager, un model” - Editura Vremea
1 /.
Emil Prager a văzut lumina zilei în 1888, în familia unor austrieci originari din Moravia - veniţi în România pe urmele Regelui Carol I. I-a fost elev lui Anghel Saligny, a lucrat la stat şi în privat, şi a construit zeci de clădiri publice în perioada interbelică. O monografie dedicată figurii sale a fost retipărită anul trecut, la Editura Vremea, sub semnătura fostului ministru Nicolae Noica. Din ea răzbate portretul bărbatului meticulos şi tenace, subjugat de pasiunea construcţiilor, a cărui forţă a sfidat toate nenorocirile unei vieţi în care a trebuit să-şi înmormânteze fiii, o nevastă, şi să vadă cum îi sunt furate casa, întreprinderea şi dreptul de a-şi folosi liber mintea.
Obiceiul notițelor
Monografia scrisă de Nicolae Noica prezintă file din caietul care l-a însoţit pe tânărul Prager în prima călătorie pe care, ca student, a întreprins-o în afara Bucureştiului. Sunt desene îngrijite, făcute cu creionul pe hârtie cu pătrăţele, în vara şi toamna lui 1908 când "Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele" l-a trimis, alături de alţi colegi, în Deltă.
Prager desena case din împrejurimile Dunării, poduri date de curând în folosinţă, dar consemna şi micile detalii ale vieţii cu care se întâlnea întâia oară: aceea trăită departe de casă. Îşi nota când se trezea din somn, gustul ceaiului servit la prânz, frigul care îi încreţea pielea, disconfortul creat de compartimentul de tren, şi scria, cu o precizie astronomică, timpul pe care i-l lua fiecare pas făcut în timpul zilei. Inventaria, menţion