Recentele repoziţionări ale partidelor politice din România confirmate prin decizii juridice – acte la tribunal – ne arată deja ceea ce era deja vizibil şi cu ochii închişi. Exact ceea ce am afirmat în titlul acestor aproximaţii. Dreapta şi stînga politică nu mai au relevanţă, doctrinele ideologice sînt bune doar pentrru studii academice, programele economico-sociale sînt girate de contextul financiar-politic imediat, indiferent dacă este vorba de directive de la UE, fonduri europene sau de firmane emise de FMI. Interminabilele şi desele vizite de lucru al lui Jeffrey Franks şi amestecul lui în toate cele ale vieţii economic-financiare autohtone dau un sentiment de neputinţă a clasei politice aflate la guvernare, în cap cu Traian Băsescu, de a găsi soluţii şi a gestiona cum trebuie atît afacerile dinăuntru, cît şi treburile din afară.

Şandramaua politică improvizată care dă actuala majoritate parlamentară ce susţine Guvernul Emil Boc face să se perpetueze o stare de instabilitate şi insecuritate socială. Şandramaua nu are nici un fel de ideologie. Degeaba tot clamează diferite voci teoretizante ale PDL-ului aşezarea partidului în dreapta eşichierului politic. Valeriu Stoica dixit, başca ideea cu unificarea dreptei! De unde atîta dreaptă la PD-ul corcit cu fugarii de la PNL şi cîrpit ca o oaste de strînsură – faimoşii başbuzuci otomani... – cu te miri cine cules de nu ştiu unde. De UNPR nici nu merită să aducem vorba sub raport doctrinar-politic. E de stînga – parcă Gabriel Oprea, Marian Sîrbu, Şerban Mihăilescu (Micky Şpagă) şi Cristian Diaconescu erau prin PSD pînă mai ieri. Sau e de dreapta de cînd susţine PDL, deşi nu am văzut nici un anticomunist vînjos printre ei. UDMR-ul şi Minorităţile lui Pambuccian usturoi ideologic nu mănîncă, gura nu le miroase, doar banii să vină. La dolar se spune dolar şi pe ungureşte, iar euro, pe armeneşte, este tot