Cine sunteţi, Bujor Nedelcovici?

Bujor Nedelcovici în dialog cu Sergiu Grigore, Editura ALLFA, 2010

Bujor Nedelcovici este unul dintre cei mai importanţi prozatori români contemporani. Locuieşte la Paris, este cetăţean al statului francez şi este de presupus că, dacă nu ar fi avut o conştiinţă de adevărat scriitor în epoca lui Ceauşescu, nu şi-ar fi părăsit ţara în 1987. A cântărit poate destul de mult în destinul său şi faptul că tatăl a fost deţinut politic, iar scriitorul a trebuit să-şi câştige cu greu existenţa după ce a fost radiat din Baroul de Avocaţi de la Ploieşti. Poate că unii dintre cititorii asidui de romane româneşti din epocă şi-l aduc aminte pe scriitor, cu romanul său „Zile de nisip“, dar şi cu trilogia „Somnul vameşului“, cărţi deloc comode pentru propaganda oficială a vremii. Însă, ceea ce a determinat emigarea sa a fost lupta cu cenzura în vederea impunerii romanului „Al doilea mesager“. Acesta a fost respins de două edituri româneşti şi a fost tipărit clandestin în Franţa la Editura „Albin Michel“, în 1985. Este unul dintre puţinele cazuri în care unui autor român i se publică în epocă un roman în străinătate. Doar Paul Goma a mai avut un roman publicat în Germania în perioada cât era interzis în ţară. A publicat mai multe romane la edituri cunoscute în Franţa, iar în România, unde revine adesea după 1990, numărul romanelor sale a atins cifra 7. Toate romanele, dar şi alte scrieri au fost publicate la Editura ALLFA, în seria Opere complete.

Însă, Bujor Nedelcovici este şi un redutabil eseist şi memorialist, unul dintre cei mai profunzi jurnalişti culturali dintre scriitorii noştri. Dovadă, volumele „Jurnal infidel“ (I, I, II), „Un tigru de hârtie“ sau „Polemici“, unde rememorează, cu o obstinaţie rău văzută adesea de establishmentul cultural românesc momentele de dezerţiune ale breslei scriitorilor români în dictatură. Bujo