În limba arabă, "baraka" înseamnă şansă. Francezii au adoptat şi ei acest cuvânt, care a devenit "la baraka". Nu este greu de observat că atât Barak Obama, cât şi Hosni Mubarak au în comun o anumită consonanţă în numele lor… De altfel, amândoi se pot lăuda că au avut ceva noroc în cursul vieţii şi al carierei lor. O analiză de Matei Vişniec.

În ce-l priveşte pe Hosni Mubarak, el a reuşit chiar performanţa de a ajunge la o vârstă respectabilă, 80 de ani, de a fi scăpat cu viaţă din mai multe atentate şi de a fi petrecut 30 de ani în vârful piramidei puterii egiptene, în calitate de preşedinte.

Ceea ce nu se vede însă întotdeauna cu claritate în ecuaţia societăţii egiptene este faptul că piramida puterii are un nume : armata. Toţi şefii de stat egipteni, de la înlăturarea regelui Faruk în 1952 au ieşit din sânul armatei. Predecesorii lui Hosni Mubarak însă nu au avut norocul său, le-a lipsit deci "baraka". Nasser, după ce a jucat un rol internaţional ca lider pan-arab a murit tînăr, la vârsta de 52 de ani, din cauza unei crize cardiace, pe fond de epuizare, pentru că muncea timp de 18 ore pe zi. Anwar Al Sadat, succesorul său a murit asasinat în 1981, la vârsta de 63 de ani. S-ar spune că actualul lider egiptean a învăţat ceva din ceea ce li s-a întâmplat predecesorilor săi şi a reuşit două performanţe semnificative : să ajungă la vârsta senectuţii, menţinându-se concomitent la putere.

Problema cu şefii de stat foarte bătrâni este însă că nu mai au nimic de pierdut. Este cazul cu Hosni Mubarak, care nu vrea să părăsească oricumscena politică. El visa, cu siguranţă, la o altă ieşire din scenă, mai solemnă, mai emoţionantă, eventual şi la un mausoleum, pe care egiptenii să i-l construiască după moarte, poate chiar în centrul oraşului Cairo, nu departe de celebrele şi milenarele piramide.

Ideea că poporul i-ar putea spune, la bătrîneţe, cu at