Un comentariu pe marginea importantei lucrări de memorialistică „O jumătate de veac în slujba medicinei legale, 1959–2009“, semnată de dl prof. dr. Vladimir Beliş, în articolul „Lux in tenebris“, la rubrica Jurnal de jurnale, susţinută de dl dr. Mihail Mihailide. (...)

„Cum mi-a venit ideea de a urma medicina? Cred că un rol aparte l-a avut şi familia. În mod sigur nu eram înclinat spre matematică, aşadar din start am eliminat Politehnica sau alte studii de ştiinţe exacte. Oscilam între agronomie, iubind natura, dar mă interesau şi enigmele vieţii, astfel că în cele din urmă am ales medicina, spre care mă îndemnau şi părinţii mei.“ Aşa îşi începe depănarea amintirilor întinse pe „O jumătate de veac în slujba medicinei legale, 1959–2009“ dl prof. dr. Vladimir Beliş, în lucrarea sa memorialistică astfel intitulată (Editura Medicală, 2010, Bucureşti), ediţie-omagiu cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani, apărută sub îngrijirea dlui conf. dr. Octavian Buda. Din punctul de vedere al literaturii biografic-confesive, de care mă ocup în această rubrică, recenta carte a cunoscutului medic legist este atipică prin originalitatea alcătuirii. Într-adevăr, între aceleaşi coperte, citim o autobiografie, adică acea istorie neterminată a vieţii, dar adusă la cunoştinţă publică prin exemplaritatea ei Publicitate – autorul având conştiinţa valorii sale – iar în cazul de faţă, şi bogată în informaţii adiacente, de interes pentru Iatroistorie. În speţă, pentru evoluţia specialităţii căreia, descifrându-i treptat misterul şi percepându-i frumuseţea, încă din anul al şaselea de medicină, datorită revelaţiilor avute la cursurile profesorului Theodor Vasiliu (1894–1957), elev al celebrului Mina Minovici, şi ale conferenţiarului Gh. Diaconiţă, i s-a dedicat cu pasiune timp de o jumătate de secol. Descoperim, de asemenea, – într-o prezentare succintă – un Curri