Nici o grijă, vine şi acum. Doar că astăzi, hidrologi de viitor ai ţării confirmă ce se ştie din trecut: şpaga vine şi pe Mureş, şi pe Târnave. De aici şi inundaţille în lanţ – ba cu hălci de intra şi extravilan, ba cu BMW, ba cu Mercedes, ba cu Audi. Mai la centru, adică la Timişoara, Oradea, Arad şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, la Bucureşti, plouă, deseori surprinzător de torenţial pentru cât de mici sunt lefurile de bugetari, cu Ferrari, Lamborghini şi Porsche. Câteodată bate grindină chiar cu Rolls Royce, Bentley şi Bugatti. Este şi motivul pentru care mulţi îl divinizează pe omul care-aduce ploaia.

Cu toate acestea, de la preşedintele Traian Băsescu la încrâncenatul cu ifose prematur-prezidenţiale,Teodor Baconschi, neacceptarea României în spaţiul Schengen continuă să fie denunţată vehement şi patriotic drept discriminare. Logica este perfect românească: dacă şi la titularii spaţiului respectiv există corupţie, ce aveţi împotriva corupţiei noastre? Ştiu şi eu ce să zic? Poate că unii s-au săturat de corupţie şi consideră că un bonus românesc nu este tocmai ce le trebuie.

O fi venind cuvântul ”bacşiş” din turcă, dar obiceiul cu pricina s-a naturalizat la noi din timpuri imemoriale şi atât de bine, încât poate fi considerat de-acum românesc. M-am molipsit şi eu de protocronism. Oricum, româna modernă a ţinut să-şi arate vlaga. (Am zis “vlaga”, nu “Blaga”, clar?)De aici şi substantivul ”şpagă”. Verbul se poate conjuga în fel şi chip. Iată un exemplu: ”Eu şpăguiesc. Tu, Miki dragă, ce faci? Şpăguiesc, şpăguiesc. El/ea dă şpagă.” Ş.a.m.d., până la graniţa cu Schengen. S-ar putea ca şi “şpagat” să vină tot de aici, însemnând, printre altele, puntea între a da şi a primi. Cum, ce? Şpagă.

Liviu Antonesei spunea de curând că avantajul condiţiei de trăitor în România este că nu te plictiseşti niciodată. Unii, care au prostul obicei de a lu