Frumoasă, elegantă, inteligentă şi neînfricată, admirată şi invidiată, devotată trup şi suflet poporului său şi României. "La strălucirea şi duritatea diamantului ea adaugă transparenţa cristalului, o inimă de aur şi o rezistenţă de fier", astfel o descria, cu o precizie desăvârşită, Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti, pe Maria, Regina României.
Jurnalul de duminică vă dezvăluie, începând cu ediţia din 13 februarie, bucurii şi tristeţi din viaţa suveranei, istorisite de Majestatea Sa, denumite cum nu se putea mai potrivit: "Povestea vieţii mele". Veţi descoperi un suflet extrem de sensibil, devotat poporului român, pe care l-a iubit cu întreaga fiinţă.
S-a născut în Anglia, fiind fiica ducelui Alfred de Edinburgh, fiul Reginei Victoria şi al ducesei Maria Alexandrovna, fiica ţarului Alexandru al II-lea. Ar fi putut fi Regina Marii Britanii dacă ar fi rămas pe plaiurile natale şi ar fi acceptat căsătoria cu tânărul care se îndrăgostise de ea, numeni altul decât cel care avea să devină ulterior Regele George al V-lea. I-a fost sortită însă lui Ferdinand al României.
A sosit în regatul de la vărsarea Dunării în 1892, ca Prinţesă de România, şi a fost îngrozită la început de necunoscutul ce i se aşternea în cale, însă a învăţat cu uşurinţă graiul românesc. A purtat tot timpul în gând sfaturile mamei sale, care, în vreme ce fiica sa se afla în prag de plecare, i-a reamintit să aibă grijă la ţinuta pe care o va adopta, aspect care face parte din îndatoririle unei prinţese. Şi nu numai atât: "Mai spusese şi următoarele: «Mergi într-o ţară ortodoxă; să-i cinsteşti Biserica şi slujbele şi să săruţi crucea şi Evanghelia când ţi le prezintă preotul şi, când vezi pe alţii făcând cruce, să faci şi tu.» Şi eu urmai povaţa, cu toate că la început, de câte ori făceam asta, îmi venea să mor de timiditate, crezând, cu
