- Comentariu - nr. 720 / 11 Februarie, 2011 In Romania ultimilor 21 de ani am asistat la o perpetua rocada, alternanta a guvernelor si doctrinelor, incat acum, dar mai ales in 2012, e greu sa ne mai exprimam vreo optiune. De ce? Intrucat, aproape toti dintre cei care s-au succedat la Putere nu au facut aproape nimic pentru cei care i-au ales. Vi-i mai amintiti? Dar, sa rememoram. Mai intai, a fost Guvernul Roman, de la care istoria a retinut doar felul in care un prim-ministru poate fi schimbat de presedintele tarii cu ajutorul minerilor. A fost omul care a comparat industria romaneasca (de pe urma careia au facut multi averi uriase!) cu un "morman de fiare vechi", iar, in 2010, scria intr-un comentariu _ uitandu-si trecutul _ ca "azi, problema nu mai e criza, e actuala guvernare". Desi, la drept vorbind, la vremea respectiva, nici Roman n-a fost mai… breaz decat Boc, azi! Dupa debarcarea acestuia (la Roman ne referim) a urmat insusi Theodor Stolojan (actualul PDL-ist, liber schimbist), a carui menire, la vremea respectiva, era sa asigure tranzitia catre alegeri. Cu ce a ramas Guvernul Stolojan in istorie? Poate, prin nationalizarea valutei, iar in negocierile cu sindicatele, prin introducerea principiului "puteti sa stati si-n cap, ca nu va dau nimic!" Si nu a dat, dar oamenii lui… au cam luat! Dupa alegerile pregatite de Stolojan, presedintele Iliescu a scos de la naftalina un personaj, pentru majoritatea romanilor, necunoscut, Nicolae Vacaroiu. Culmea e ca, desi dupa instalarea in functia de prim-ministru, multi credeau ca nu va rezista nicio luna in fruntea guvernului, a sezut patru ani, batuti pe muchie, iar apoi, alti cativa ani buni, presedinte al Senatului Romaniei. Vacaroiu a avut, totusi, ceva realizari. A reusit sa mai domoleasca inflatia, dupa ce, cu migala, a brodat o textura a economiei care impletea capitalismul salbatic, deja aflat la putere, cu pl