În perioada sovietică, numărul nemulţumiţilor era mai mare decât al celor care se conformau regimului. Majoritatea „inamicilor de clasă“ proveneau din rândurile tinerilor care vroiau să fie în pas cu moda din Occident. Regimul comunist şi-a propus, printre altele, şi omogenizarea vestimentaţiei.
Punctul de vedere oficial era următorul: toţi cetăţenii sovietici erau egali şi nu se deosebeau unul de altul, toţi erau de acord cu Partidul Comunist şi erau devotaţi cauzei construirii comunismului. În realitate, numărul celor care erau nemulţumiţi era mult mai mare decât admitea regimul în rapoartele sale.
În anii 1950, nu vechea societate, ci tineretul studios constituia grupul ţintă din care proveneau „inamicii de clasă“. Cum era posibil aşa ceva? Ideologii partidului au rămas perplecşi. Asta însemna un lucru clar: comunismul nu are viitor. Unul dintre aceste indicii exterioare ale revoltei tineretului era vestimentaţia pe care o preferau.
HAINELE LA MODĂ,
SEMN DE TRĂDARE
Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Oamenilor li se spunea, încă de la grădiniţă, că „viaţa a devenit mai bună şi mai veselă“, dar ei cresc, merg la şcoală, apoi la facultate şi problemele cotidiene continuă: cum să faci rost de produse alimentare, cum să procuri o haină elegantă etc.
În plus, cei care se îmbracă mai stilat, sub influenţa modei venite din Occident, sunt luaţi în vizor. Partidul Comunist credea că acesta era începutul pierderii vigilenţei ideologice: „acum adoptă vestimentaţia occidentală, capitalistă, mâine o să trădeze patria“.
Aceşti „stileaghi“, cum li se spunea în epocă, erau în vizorul organelor de partid, ale comsomolului, dar şi ale MGB-KGB. Prima dată regimul ridică această problemă în cadrul campaniei împotriva „cosmopolitismului şi închinării în faţa Occidentului“, lansate la sfârşitul anilor 1940 de secretarul CC al PC(b)US A
